Un ofiţer de securitate din Baza DULCE

Aceasta este o traducere a capitolului 11 din cartea „DULCE BOOK” postată şi pe acest blog.

Un ofiţer de securitate de la Baza Dulce rupe tăcerea

Ceea ce urmează este o listă cu întrebări puse unui ofiţer de securitate din Baza Dulce, Thomas Edwin Castello, cu aproximativ 1 an înaintea morţii sale (sau a dispariţiei sale). Întrebările sunt urmate de răspunsurile sale:

Întrebare – Când exact a fost construită baza de la Archuleta (nivelul superior ocupat de oameni)?

RăspunsAm auzit că Dulce a fost începută în 1937-38 de către geniştii trupelor de uscat, mărită de-a lungul anilor, cele mai recente lucrări au fost terminate în 1965-66 pentru a conecta prin tunele Baza Page (Arizona), locul uneia dintre cele mai vechi baze subterane. Baza în patru colţuri se numeşte PERICA. Cei mai mulţi dintre nativii americani (indieni) ce trăiesc în acea zonă sunt conştienţi de existenţa bazei şi ar putea să ne spună mai multe despre formele de viaţă ce sunt observate în apropierea acestor comunităţi, Bigfoot etc. (Notă: Informaţiile despre Baza Dulce se referă la nivelele superioare, nu la nivelele inferioare extreme care includ vaste caverne naturale şi, zic unii, sisteme de tunele antice. Asta ar include sisteme de tunele iluminate cu pentoxid de fosfor, pe care extratereştrii grey îl evită şi a cărui origine este necunoscută. De fapt, unele surse ne-au informat că unele dintre bazele subterane NORAD din Colorado au fost construite în interiorul deja existentelor sisteme de caverne, arătând că Ray Palmer şi Richard Shaver aveau dreptate când, la începutul anilor ’40 scriau că guvernul căuta sisteme de tunele şi peşteri subterane antice pentru utilizare proprie – Branton)

Î Prin ce mijloace au fost construite instalaţiile (de la nivelele superioare)? Ştii ceva despre proiectul, dezvoltat de Rand Corporation, de realizare a unei maşini de forat de înaltă eficienţă sau o maşină-cârtiţă capabilă să topească roca folosind sfredele din wolfram-grafit acţionate nuclear?

R – Aşa cum spun unii lucrători de întreţinere mai vechi, o parte a fost realizată cu ajutorul unor dispozitive nucleare în anii ’60. Există unele secţiuni, cum ar fi tunelele pentru transport, ce au fost realizate cu o maşină avansată de făcut tunele ce lasă pereţii tunelului netezi. Pereţii finisaţi ai acestor tunele seamănă cu sticla neagră lucioasă.

Î – De cine a fost construită iniţial instalaţia de la Dulce?

R – Natura a realizat, mai întâi, cavernele. Extratereştrii Draco (umanoizi reptiloizi) au folosit cavernele şi tunelele, de secole. Mai târziu, prin planurile lui RAND Corporation, au fost extinse în mod repetat. Cavernele originale includeau peşteri de gheaţă şi izvoare de sulf, pe care „extratereştrii” le-au considerat perfecte pentru nevoile lor. Cavernele de la Dulce rivalizează în mărime cu cele de la Carlsbad. (Notă: Cavernele de la Carlsbad şi, în special, peşterile adiacente de la Lecheguilla sunt „oficial” printre cele mai mari şi mai adânci din lume, cu câteva „direcţii” ce au rămas să fie explorate de speologi profesionişti – Branton)

Î – La ce sunt utilizate exact organele de vite (şi umane), cum ar fi sânge, ţesuturi anale, ochi, organe de reproducere, limbi etc. – să spunem organele obţinute prin mutilări umane şi de vite?

R – Citeşte aşa-zisele documente de la Dulce (pentru mai multe informaţii)

Î – Diferitele navete spaţiale şi aeriene controlate electromagnetic – (ce au fost văzute) părăsind şi sosind la Muntele Archuleta – sunt pilotate de oameni, „entităţi extraterestre” sau ambele?

R – Terasa Archuleta (Archuleta Mesa) este o zonă minoră… navetele pleacă (şi sunt staţionate) din cinci zone. Una este la SE de Dulce, une este lângă Durango (Colorado), una la Taos (New Mexico), iar flota principală este staţionată la LOS ALAMOS (în subzeran).

(Notă: Cred că Thomas Castello se referă la flota „operaţională întrunită”. Din mai multe surse rezultă că, Dulce este înconjurată absolut din toate părţile de baze „extraterestre” şi că Vărful Archuleta, deşi, aparent, pare a fi centrul întregii reţele subterane – nu este decât o parte a întregului complex care, spun unii, este de mărimea Manhattan-ului! O altă sursă a indicat că există camere de 100 de picioare chiar sub oraşul Dulce, ce fac parte din primul nivel al bazei. Această apropiere explică de ce a fost descrisă, de obicei, ca „Baza Dulce”. Aparent, chiar şi cu permisul său de înaltă securitate, Thomas Castello era familiar doar cu o parte a întregului megacomplex ce se află în acea zonă. Indiferent de activitatea ce se desfăşoară acolo, diferite surse par să indice faptul că oraşul Dulce este, fără îndoială, situat deasupra unei intersecţii importante, zonă de „intersecţie” sau de convergenţă a activităţii extraterestre, chiar dacă centrul activităţii extraterestre a fost transferat la Los Alamos. Los Alamos şi regiunile muntoase de la E şi SE de Rezervaţia Forestieră Naţională Sante Fe (Santa Fe National Forest) par să fie cel mai mare „cuib” al forţelor reptiloide/gray (Reptiloid/Gray) din America de Nord, deşi există un mare număr de „bârloguri” peste tot în reţelele subterane dintre Dulce şi Zona 51. Dulce pare să fie un punct de „tranzit” major pentru activitatea reptiliană extraterestră şi intraterestră, o zonă centrală de „infiltrare” pentru operativii de la suprafaţă, precum şi o bază operativă pentru programul de răpiri-implantări-mutilări şi, de asemenea, un punct de convergenţă major pentru terminalele navetelor subterane, porturilor OZN ş.a.m.d. – Branton)

Î – Unii cred că o parte dintre entităţile de sub oraşul Dulce nu sunt de origine „extraterestră” şi că ele sunt, de fapt, descendenţi din fiinţe reptiloide sau sauriene, cum ar fi Velociraptori sau Stenonychosaurus Equallus – o rasă sau rase „serpentine” similare celor la care se face aluzie în capitolul 3 din cartea Genezei?

R – Da, unii „reptiloizi” sunt nativi ai acestei planete. Casta conducătoare a „extratereştrilor” sunt reptilienii. Fiinţele albe sau bej denumite Draco (The Draco). Unele fiinţe reptiliene sunt verzi, altele sunt maro. Ele au fost o rasă antică pe Pământ, trăind în subteran. S-ar putea ca una dintre fiinţele Draconiene să fi „corupt” pe Eva în Grădina Edenului. Reptiloizii se consideră, pe bună dreptate, „nativi pământeni”. Poate ei sunt cei pe care noi îi numim Îngerii Decăzuţi. Sau poate nu, oricum, noi suntem consideraţi „intruşi” pe Pământ.

Î – Unii au sugerat că aşa-numitele baze şi tunele subterane „extraterestre”  ar putea avea, într-o mare măsură, mii de ani vechime… construcţii ale unei rase antediluviene (dinainte de Potop), care a atins un nivel considerabil de complexitate ştiinţifică şi care a fost distrusă de un cataclism iniţiat de Divinitate ce a avut loc după ce aceştia au încercat să îmbine ştiinţa lor cu forţele supranaturale/oculte. De exemplu, unii sugerează că fenomenele din Triunghiul Bermudelor sunt rezultatul unui experiment atlant scăpat de sub control, ce a condus la un dezastru spaţiu-timp care a produs o cădere elctromagnetică în zona Triunghiului, precum şi în alte părţi, după ce, în mod accidental, au eliberat în lume forţe şi energii puternice, despre care ştiau foarte puţine lucruri. Observaţiile dumneavoastră tind să confirme sau să respingă această posibilitate?

R – Nu sunt sigur despre partea cu Divinitatea, dar aceşti „extratereştrii” se consideră „pământeni nativi”.

Î – Care este rolul micuţilor extratereştrii gri (gray aliens)?

R – Ei lucrează pentru şi sunt controlaţi de draconieni (Draco). Există alte fiinţe cu pielea gri care nu sunt de aceeaşi parte cu draconienii.

Î – Ai discutat vreodată cu vreunul dintre „extratereştrii” din bază?

R – Datorită faptului că eram tehnician-şef de securitate, trebuia să comunic cu ei, zilnic.  Dacă era vreo problemă legată de camerele video sau de securitate, eu eram cel chemat. „Casta muncitoare” reptiliană era cea care, de obicei, făcea munca fizică în nivelele de jos ale bazei Dulce. Deciziile legate de această castă erau luate, de obicei, de draconienii albi. Când muncitorii-oameni făceau probleme castei muncitoare, reptiloizii mergeau la „şeful” draconian alb, iar draconianul mă chema pe mine. La acea vreme, părea că aceasta era o problemă fără sfârşit. Unii muncitori-oameni erau indignaţi de atitudinea de „înapoi la muncă” sau „fără nonsensuri”, după care îşi trăia viaţa  casta-muncitoare. Când era nevoie, intervenţia devenea un element vital. Cea mai mare problemă era că muncitorii-oameni hoinăreau pe lângă zonele cu „Acces limitat” sau „Secţiunea extraterestră”. Cred că stă în natura umană de a fi curios şi a te întreba ce este dincolo de bariere. Prea des, cineva găsea o cale de a trece dincolo de bariere şi de a-şi băga nasul acolo. Camera de la intrare îi oprea, de obicei, înainte să intre în vreo încurcătură. De vreo câteva ori, a trebuit să cer, oficial, reîntoarcerea câte unui muncitor-om.

Î – Există şi alte locuri conectate la „reţeaua de navete”, altele decât cele menţionate, iar dacă este aşa, unde sunt intrările?

R – UNDE!?! PESTE TOT! ELE ÎMPÂNZESC LUMEA CA O AUTOSTRADĂ FĂRĂ SFÂRŞIT. DOAR CĂ ASTA ESTE SUBTERANĂ… Reţeaua subterană din America este ca o autostradă, doar că este subterană. Acea autostradă este pentru vehicule electrice (pentru autocamioane, autoturisme şi autobuze), adaptate drumurilor pavate, şi este doar pentru un trafic limitat. Există un alt fel de tranzit pentru transport de marfă şi pasageri ce este de viteză mare. Această reţea mondială este denumită „Sistemul Subglobal”. Are „puncte de control” la fiecare intrare a unei ţări. Există tunele pentru navete care lansează trenurile la viteze incredibile, utilizând metoda vidului şi mag-lev. Se călătoreşte la viteze care o depăşesc pe cea a sunetului. O parte a întrebării se referă la locaţia intrărilor în această bază. Cel mai uşor mod de a răspunde este acela de a spune că fiecare stat din S.U.A. are aşa ceva. Cel mai frecvent, intrările sunt disimulate în cariere de nisip, operaţiuni miniere. Alte intrări în complex se găsesc în bazele militare. New Mexico şi Arizona au cel mai mare număr de intrări, urmate de California, Montana, Idaho, Colorado, Pennsylvania, Kansas, Arkansas şi Missouri. Dintre toate statele, Florida şi Dakota de Nord au cel mai mic număr de intrări. Wyoming are o şosea care se deschide direct în autostrada subterană. Acea şosea nu mai este în uz, dar poate fi reactivată, dacă ei decid astfel, cu costuri minime. Este localizată lângă Brooks Lake.

Î – Există „baze” în statul Utah? (Notă: Thomas a menţionat unele zone din jurul Utah –  Colorado, New Mexico, Arizona, Nevada şi Idaho, unde există „conexiuni”, însă puţine în Utah, care, după unele surse, se află situat chiar deasupra unuia dintre cele mai vaste sisteme de peşteri NATURALE din America de Nord, unul care intră adânc sub Munţii Stâncoşi de Vest – Western Rockies -, precum şi sub bazinul Bonneville) Aţi auzit ceva despre o presupusă amenajare subterană în interiorul Munţilor Wasatch (Wasatch Mountains)…?

R – Salt Lake, Zona Lake Powell, Dark Canyon, Dougway Grounds, Modena, Vernal. Toate au ieşiri acolo. Mai sunt şi altele.

(Notă: Au fost multe zvonuri despre sisteme de „tunele” antice ce au fost descoperite în timpul excavaţiilor pentru fundaţiile unor mall-uri şi zone industriale din centrul Salt Lake City. Diferitele istorioare despre aceste tunele includ: exploratori care au intrat în tunele şi nu s-au mai întors niciodată; rapoarte despre existenţa „oamenilor-şopârlă” jos, în labirinte; rapoarte despre gray care lucrează cu oameni în cadrul unor proiecte de construire a unor echipamente electronice şi a unor structuri masive, ce au loc în peşteri imense sub munţii din est; rapoarte despre oameni ce fac parte dintr-un regat asiatic „Agharta”, ce menţine colonii în interiorul tunelelor şi al peşterilor – şi care sunt în conflict cu reptiloizii, gray şi cu un grup ce colaborează cu fasciştii (oameni) dintr-o bază subterană masivă de sub regiunea Neu Schwabenland din Antarctica; rapoarte despre oameni în costume plimbându-se de colo-colo prin încăperi subterane imense, purtând mitraliere Uzi; rapoarte despre puţuri aparent fără fund; tunele largi, dotate cu lumină, ce sunt „destul de mari cât să permită trecerea unui semicamion”; secţiuni de tunele ce par solide, însă prin care se poate trece cu mâna; camere care emană o lumină fosforescentă verde; răpiţi care sunt luaţi dedesubt şi care întâlnesc toate tipurile de extratereştrii; discuri ce au fost văzute ridicându-se din munţi spre est şi atacând OZN-uri ce veneau pe deasupra văii; fanatici ai dragonilor şi ai temniţelor (Dungeons & Dragons fanatics) ce au fost în tunele şi care spun povestiri nebuneşti despre coridoare de sute de mile, ce arată ca nişte labirinte; rapoarte despre conexiuni cu sistemele de tunele prin reţeaua de canalizare, în special sub zona din centrul oraşului denumită „Crossroads”; rapoarte despre activităţi extraterestre similare cu cele descrise în legătură cu Dulce New Mexico; şi rapoarte despre o imensă reţea de peşteri ce se întinde în toate direcţiile, dincolo de graniţele statului – o reţea imensă ce conectează sistemele subterane din Nevada, cu acelea din New Mexico. Există o poveste faimoasă care nu este spusă deschis – există două versiuni… ambele pot fi adevărate. Într-una dintre versiuni, un  lucrător de la un templu mormon a intrat într-un tunel subteran de sub „piaţa” din centrul Salt Lake City şi a mers o bucată de timp printr-o serie de catacombe subterane până a dat peste un om semănând cu o şopârlă. Creatura a încercat să-l atace, dar omul a reuţit să scape şi să găsească drumul înapoi spre suprafaţă. El a început să povestească altor oameni ce s-a întâmplat şi curând după aceasta, „guvernul” a sosit, a intrat şi a sigilat multe dintre tunelele ce dădeau în subsolul templului. Pare-se că au fost câteva dezbateri aprinse despre cât din sistemul subteran era permis acestui cult să controleze. O dispută smilară a avut loc, se pare, în sud-vest unde biserica LDS avea un depozit imens sub Granite Mountain în canionul Little Cottonwood, în interiorul nivelelor superioare ale unei vaste reţele de peşteri. Elementele fasciste ale CIA şi extratereştrii Gray au venit şi au preluat controlul unor peşteri mai mari din interiorul muntelui şi au ordonat muncitorilor de aici, să stea departe de zonele „interzise” – şi au spus că „Guvernul S.U.A.” le folosea acum în scopuri legate de „Securitatea Naţională” şi că era „datoria lor patriotică” să menţină secretul. O altă versiune se referă la un paznic ce a intrat într-un tunel lângă zona cinematografelor de sub Crossroads Mall, peste drum şi la sud de templu, în timpul excavaţiilor ce au avut loc în acea parte a Mall-ului. Muncitorul a intrat în tunel şi a întâlnit un om ca o reptilă, s-a retras repede şi a povestit colegilor săi ceea ce a văzut. FBI-ul şi/sau poliţia locală au venit repede şi au sigilat tunelul. O altă povestire implică un tânăr care, împreună cu un prieten, a legat un lanţ de maşina sa pentru a îndepărta un capac de peste o gaură făcută de om, în zona din apropierea „Mall”-ulului şi a „Pieţei” (Square). Ei au navigat printr-un labirint de canale de scurgere şi au ajuns la un puţ ce descindea într-o serie de 5 „camere” mici, dispuse una sub cealaltă; din cea mai de jos, un tunel ducea spre sud, într-o cameră mare, unde au văzut un puţ, pare-se, fără fund, un tunel larg spre sud-vest, luminat, şi „destul de larg cât să conduci un semicamion prin el”, precum şi urmele unei creaturi bipede cu trei degete la fiecare picior. Alte surse sugerează că cei dintâi sosiţi aici, precum şi coloniştii zonei ce au explorat aceste tunele au intrat în contact cu, iar în unele cazuri chiar au rămas în colonii subterane Telosiano-Agharto-Melchizedek-Mayaşe sub Salt Lake Flats, Salt Lake Valley şi Western Rockies. Aceşti subterani au stabilit oficial acorduri teritorialecu reptiloizii şi extratereştrii Gray, asta înainte ca extratereştrii să înceapă să invadeze, în masă, teritoriile lor subterane, la la începutul anilor 1900. Tratatele au fost a unei încercări de a opri un posibil conflict inter-specii, aşa cum existau altercaţii între umanoizi (Terani=Pământeni) şi reptiloizi (Deros), în interiorul reţelelor de peşteri ale Americii de Nord, ce au crescut ca număr din anii 1920, ’30 şi ’40. Datorită unui fel de creier colectiv neexclusivist cu care aceşti oameni au interacţionat, s-a decis că, o posibilă modalitate de a „transforma” reptiloizii în fiinţe cu emoţii şi compasiune era să le permită acestora accesul la conştiinţa de grup. Reptiloizii, odată ce au avut acces, au început imediat să o acaparezee şi să o folosească pentru a controla oamenii la nivel subliminal. Uşurinţa cu care s-a întâmplat acest lucru a fost accentuată şi de faptul că reptiloizii şi extratereştrii Gray operau deja ca parte a unei minţi de grup sau colective, care era mult mai complexă decât cea Ashtară, de care mulţi Aghartieni depindeau. Această sugerează faptul că, „colectivul” reptilian sau specia însăşi este lipsită absolut de grijă sau compasiune pentru fiinţele umane. Indivizii reptiloizi care acţionează distinct de colectivul draconian, sunt „supuşi”, probabil, de către lumile Andro-Pleiade. Dacă ne-umanii ar putea fi rupţi de „colectiv” ei ar putea fi deprogramaţi şi reprogramaţi, putând atinge chiar un nivel de conştiinţă individuală şi un anumit grad de emoţionabilitate. În astfel de cazuri, n-ar fi de dorit să se dea acestor creaturi acelaşi statut printre oameni, iar  o subordonare şi o monitorizare absolută trebuie impuse, chiar dacă s-au găsit mijloacele de a-i separa de reţeaua minţii colective. Când se tratează cu forţele reptiliene, predarea necondiţionată trebuie oferită mai întâi, iar dacă aceasta nu este acceptată, atunci acţiunea militară directă este justificată, în special în lumina multor răpiţi permanent, pe care Grays şi reptiloizii îi ţin captivi (aceia care mai sunt în viaţă) în sistemele lor subterane. Multe dintre tratatele pe care oamenii le-au semnat cu reptiloizii „acolo jos” au fost încălcate… în special, după Războaiele Groom (Groom Wars) din 1975 şi Războaiele Dulce (Dulce Wars) din 1979, în timpul cărora o mare parte din reţelele de baze subterane americane (care au fost înfiinţate cu dolari americani strânşi din taxe) au fost preluate de extratereştrii Gray. Câteva surse au sugerat că extratereştrii au profitat de haosul, în special, din timpul Războaielor Dulce şi au început să invadeze şi să cucerească câteva dintre coloniile subterane mai vechi. Aceasta a dus, aparent, la o scindare a colectivului „Ashtar”, cu mulţi umanoizi şi hibrizi trecând de partea nonintervenţioniştilor din Federaţia andro-pleiadă (n.trad. Federaţia constelaţiilor Andromeda şi Pleiade) şi cu mulţi reptiloizi şi agenţi-oameni fără inimă trecând de partea intervenţioniştilor din Imperiul Draco-Orion. Sistemul Sirius-B, care – cu excepţia sitemelor Acturus şi Solar – a fost centrul major al activităţii „Ashtar”, până când a fost zdruncinat şi divizat între două facţiuni ashtariene opuse, războiul izbucnind şi purtându-se în sistemul Sirius de câţiva ani, aşa cum spun unii „contactaţi”… o reflectare evidentă a divizării din interiorul reţelelor subterane ale Americii de Nord dintre umanoizii din Sirius susţinuţi de Pleiade şi reptiloizii din Sirius susţinuţi de Orion, ambele grupări menţinând operaţiuni în subteran înainte de izbucnirea „Războaielor Dulce”. Războaiele de la Dulce au fost doar proverbialul vârf al icebergului, dacă luăm în considerare faptul că evenimentele de la Dulce au avut efectul unei reacţii în lanţ în acest sector al galaxiei. Înainte ca divizarea să aibă loc, reptiloizii au fost invitaţi să ia parte la „discuţii de pace” în Telos şi în alte părţi ca un act de bună credinţă, dar colectiviştii reptiloizi-gray erau mai interesaţi în expansiunea imperiului lor şi în hrănirea apetitului lor insăţios de cucerire decât în a face pace, deşi au semnat tratate de pace, pe care niciodată n-au intenţionat să le respecte decât în scopuri de manipulare de tip „calul troian”. Există o rămăşiţă de colaborare ca cea care există în bazele subterane de lângă Paradox, Nevada, unde reptiloizii şi umanoizii colectivişti din sistemele Sirius şi Solar menţin încă o colaborare de nevoie – pentru a stabili un sistem global de control, cu toate că un mare număr de umanoizi din interiorul sistemelor subterane sunt în război cu infiltraţii reptilieni colectivist-intervenţionişti, care, altfel, ar „asimila” aceşti umanoizi în colectivul lor prin inducere în eroare, spionaj şi control al minţii. Acum, câţiva contactaţi, ca Alex Collier, Ray Keller, Stan Johnson şi alţii, afirmă că conflictele din Sirius dintre forţele ashtare susţinute de andro-pleiazi şi forţele ashtare susţinute de cei din Draco-Orion – care au fost infiltrate şi preluate de agenţii din Draco-Orion – s-au extins acum în Sistemul Solar, ambele superputeri stelare concentrându-se acum pe cel mai strategic sistem, intenţionând să-şi protejeze fiecare „interesele” de aici, împotriva acţiunilor subversive ale celeilalte părţi. – Branton)

Î – Este „sistemul de transport” al Muntelui Archuleta conectat cu sistemul de transport ce, se presupunecă radiază de la Muntele Shasta din nordul Californiei?

R – Da. Muntele Shasta este un loc important de întâlnire al oamenilor, rasei reptiliene, extratereştrilor şi a rasei mai vechi. Începând cu Cleveland Grover, fiecare preşedinte american a vizitat Telos City. Se pare că, Truman a vizitat Tărâmurile de Jos ca Înalt Conducător (Archon) al Pământului. Se pare că a întâlnit acolo pe Regele Lumii şi i-a dat „Cheile Statelor Unite ale Americii” (Notă: Orice motiv ar fi avut „regele” tărâmurilor Agharti la acea vreme, punerea Americii la dispoziţia unei superputeri externe fără consimţământul Congresului ar trebui considerată înaltă trădare. Chiar dacă „indivizi” nealeşi/numiţi ce lucrează pentru ramura industrial-militar-executivă a „guvernului” ar putea alege să facă astfel, din proprie voinţă, fără aprobarea congresională sau senatorială, un  astfel de act nu se poate aplica „Americii”, care se bazează pe Declaraţia de Independenţă, Constituţia Statelor Unite şi Carta Drepturilor. Aparent, există două „naţiuni” ce ocupă Statele Unite, „America” cu rădăcini tradiţionale stabilită de părinţii fondatori şi condusă de guvernul „ales prin vot electoral” şi „naţiunea subterană” susţinută de loja bavareză fascistă şi condusă de guvernul „corporaţionist” ce contestă America originală la ea acasă. Unii prevăd un război civil inevitabil (?) între guvernul american de la suprafaţă – constituţional – ales şi guvernul Noii Ordini Mondiale subteran – naţional-socialist global – corporaţionist umanoid-reptiloid întrunit, care, întâmplător, a fost plătit de plătitorii de taxe americani şi din alte proiecte dezgustătoare de făcut bani. Acest război va provoca, se pare, o invazie armată a S.U.A., de către Naţiunile Unite/Noua Ordine Mondială, care conform faimoasei „viziuni” a lui George Washington de la Valley Forge din 1777, se va termina cu o victorie americană, ca urmare a unei intervenţii divine. Un astfel de lucru este inevitabil, dacă LIBERTATEA trebuie păstrată în lumea aceasta şi deasupra. Nu trebuie să uităm vreodată că elita corporaţionistă a Noii Ordini Mondiale şi stăpânii lor draconieni intenţionează să „depopuleze” suprafaţa şi sistemele subterane ale acestei planete. Conform unei surse din cadrul Serviciului de Informaţii al Marinei Americane (Navy), masonii de peste gradul 33 – se pare că există câteva grade deasupra gradului 33 ce interacţionează direct cu draconienii şi sunt parte a unei loje iniţiatice interplanetare –  intenţionează să instige „peşterile” de stânga împotriva celor de dreapta, pentru a depopula tărâmurile subterane, astfel încât să poată impune controlul global absolut bavarezo-draconian în „ambele” lumi. Gradele 33+ şi mai mari, conform acestei surse, intenţionează să iniţieze infernul în peşterile fortificate supersecrete, în timp ce masonii de grad 33 şi mai mic, precum şi armatele lor de stânga şi de dreapta, vor fi lăsate să moară în războaiele de suprafaţă şi subterane. S-ar putea ca unii masoni de grad 33+ să încerce să provoace holocaustul şi în bazele Alternativei 3 de pe Lună şi Marte, DACĂ acestea mai sunt încă active. Amintiţi-vă că rădăcinile ambelor planuri, cel al „aripii de dreapta” naţional-socialiste şi cel al „aripii de stânga” socialist-globaliste, se află în Bavaria. Nu este interesant că legendarul „dragon” are DOUĂ „aripi” – aripa dreaptă şi aripa stângă – ambele fiind controlate de o singură „bestie”? În esenţă, dacă ne uităm bine, războiul este între Republica Constituţională a Americii bazată pe iudeo-creştinism şi Imperiul Socialist al Bavariei bazat pe cultul luciferic. Ambele mişcări, de stânga şi de dreapta, sunt extreme machiaveliene create de nobilimea neagră bavareză – „negru” se referă aici la ceva ascuns, ce nu poate fi văzut şi NU la culoarea pielii – pentru a instiga la haosul global. Sunt unii care afirmă că, colaborarea cu reptilienii a început cu culturile lucifererice din Bavaria şi a fost adusă mai târziu în America prin infiltrarea Ritului Scoţian şi al nucleului fascist al NSA-CIA. Există, fără îndoială, o prezenţă reptiliană în peşterile din adâncurile Americii de Nord, ce datează de câteva secole, dar o inferstare reptiliană masivă a acestor sisteme subterane pare să fi început în jurul începutului de secol XX. „Muntele Archuleta” ar putea fi considerat „capitala” segmentului extraterestru al guvernului „secret” al Noii Ordini Mondiale – bavarez-draconiene – , sistemele subterane de mare adâncime de sub Aeroportul Internaţional Denver fiind „capitala” segmentului uman al guvernului secret. – Branton). Truman a primit asigurări de tehnologie de vârf şi de victorie asupra tuturor inamicilor de pe Pământ. Apoi, a fost prezentat lui Samaza şi lui Khoach, extratereştrii de pe Bootes şi Tiphon (Draco), ambii „regi” reptilieni şi ambasadori. Truman a reînnoit „Tratatul 100” (care a început în 1933, Roosevelt) şi a cerut experimente şi cunoştinţe spaţiale şi magnetice avansate. Khoach a fost de acord, Samaza doar parţial. Acesta a fost de acord să schimbe tehnologie magnetică avansată pe ostatici pentru experimente genetice, dar s-a opus livrării de armament laser şi spaţial.

Î – Aţi remarcat vreo implicare a iezuiţilor, francmasonilor sau a rozicrucienilor da la nivele înalte în chestiuni legate de instalaţiile subterane şi/sau în relaţiile cu extratereştrii?

(Această întrebare se bazează pe presupunerea avansată de unii cercetători cum că multe dintre lojile masonice au fost, începând cu 1776, infiltrate de Iluminaţii Bavarezi. O mare parte din lumea masonică este controlată, în ultimă instanţă, de către gradele 33+ ale Masoneriei de Rit Scoţian susţinut de Loja Bavareză, un „rit”, care conform autorităţii masonice mai vechi, se trage din colegiul iezuit Clermont din Paris – un rit care pledează în favoarea distrugerii suveranităţii naţionale în schimbul guvernului mondial, distrugerea mişcărilor religioase şi, în special, a celei iudeo-creştine, iar distrugerea structurii familiale să fie înlocuită cu controlul „statului” asupra copiilor etc., opunându-se astfel, masoneriei de Rit york protestant-creştină, mai tradiţională, pe care ritul scoţian a încercat să-l saboteze, încă de la întemeierea sa în masonerie. Această întrebare a fost, de asemenea, bazată pe afirmaţiile unui oficial mason de grad 33, James Shaw, cum  că, cartierul general al Ritului Scoţian din „Casa Templului” – ce se află situat în colţul de nord al străzii în formă de pentagramă din Washington D.C. – este plină cu tot felul de indicii ale veneraţiei şarpelui sub formă de picturi murale, sculpturi statuiete etc., ce descriu figuri de şerpi. De fapt, din ceea ce îmi spun sursele mele, nu doar trei grade deasupra gradului 33, dar însăşi gradul 33 este alcătuit din două nuclee, unul intern şi unul extern, gradul 33 şi gradul 33+. În trecut, când se atingea iniţierea în gradul 33, un potenţial iniţiat primea o Biblie ori o cruce şi i se cerea să scuipe pe ea sau să o profaneze în vreun fel. Dacă refuzau să facă asta, li se spunea că au luat „decizia cea dreaptă” şi rămâneau în nucleul extern al gradului 33, gândind că, în sfârşit, „au sosit”. Dacă ei comiteau sau comit această formă de blasfemie, atunci li se spune că au luat „decizia cea dreaptă” şi sunt trimişi în nucleul extern al gradului 33+, care este trambulina către nivelele superioare ce interacţionează cu lojile şi ramurile umanoid-reptiloide  ale „Cultului Şarpelui” de pe alte planete, cu oraşe subterane şi, posibil, cu alte dimensiuni. O sursă mă informează că preledintele oficial George Herbert Walker Bush – care la un moment dat a fost CAPUL lui MJ-12 – a atins gradul 42, ajungând, în orice caz, mult mai sus de atunci. Cred că cel ce deţine cel mai înalt grad de iniţiere trebuie să fie însăşi „regele-dragon” al draconienilor sau orice alt apelativ pe care l-ar avea liderul sau liderii Imperiului Draconian. – Branton).

R – Da, însă aceasta este o întrebare cu substrat şi nu o voi comenta. Nu sunt mason şi nici membrul vreunui grup frăţesc secret. Există o organizaţtie al cărei membru sunt (în S.U.A.). acest grup este numit, de obicei, „Unitatea Centrală”. Este o plăcere să vă spun că sunt membru al „Ligii Subgalactice” a Costa Ricăi.

Î – Există vreun adevăr în supoziţiile cum că CIA/”extratereştrii” au stabilit „baze” pe Lună şi pe Marte?

R – Am auzit şi de asta, dar nu am văzut dovezi cu ochii mei. „Extratereştrii”, se presupune, că au baze pe câţiva sateliţi naturali ai lui Saturn . cia operează în alte ŢĂRI, dar n-am auzit vreodată că ar opera pe alte planete (Notă: poate ar fi trebuit să ne referim la agenţia superioară CIA-ului, NSA-ul, al cărui personal, pare-se, pilotează „OZN-uri construite cu bani din bugetul negru” între bazele de pe LUNĂ şi DREAMLAND. – Branton)

Î – Ai auzit de aluzii sau zvonuri sugerând că ar mai exista nivele inferioare sub nivelul ULTRA-7 al Bazei Dulce şi, de asemenea, unde duc acestea şi în ce constă?

R – DA. Presupunerea ta este la fel cu a mea… Sigur, au fost o grămadă de DISCUŢII, dar asta nu înseamnă că există. În orice caz, îţi spun că am văzut ascensoare ce erau „interzise accesului” dacă nu aveai permis UMBRA sau de înaltă securitate. Pe această bază, informaţia îmi este livrată numai pe criteriul „nevoii de a cunoaşte”! (Permisul meu era ULTRA-7)

Î – Unii insistă că guvernul secret/american a dezvoltat propriile discuri zburătoare, pe baza experimentelor antigravitaţionale secrete desfăşurate de oamenii de ştiinţă germani nazişti, în timpul celui de-al doilea război mondial?

R – Când lucram în securitate-foto, am auzit multe discuţii, dar niciodată n-am văzut dovada, dar, odată, în Forţele Aeriene, am developat un film ce arăta o navetă ca cea a lui adamski, cu o zvastică pe o parte. (Notă: O scrisoare de la „R.J.M.” din Pennsylvania datată 1-31-91, spune: „…am o mulţime de înregistrări video cu OZN-uri. Am, de asemenea, „Pământul secret” (1947). Arată Oazele Bunger şi spune că ei au descoperit o zonă caldă la Polul Sud. Un autor german afirmă că naziştii au avut o luptă cu Byrd. La sfârşitul înregistrării, spune: „ Cei 4000 de cutezători ai lui Byrd au întâlnit şi au învins cele mai tari batalioane ale antarcticii. Nu cred că vorbeau de vreme…” O altă sursă a afirmat că au fost pierderi de ambele părţi, iar Bătălia pentru Antarctica împotriva „Ultimului Batalion” nazist – care şi-a întărit poziţii în baze subterane sub munţii Neu Schwabenland, Antarctica – s-a terminat cu o remiză. Întrebare: de ce s-ar fi sinucis Adolf Hitler şi Eva Braun, după ce Hitler a consumat atâta energie executând peste 5000 de oficiali nazişti pe care el „i-a suspectat” că ar fi în spatele tentativei de asasinare a sa de la buncărul „Wolf”, mai ales dacă el avea posibilitatea de a scăpa folosind o bază nazistă secretă de la Polul Sud? Publicaţia THE PLAIN DEALER (Cleveland, Ohio) din 18 martie 1994 are o istorioară cu titlul „DOCTORII CONSIDERĂ CĂ CORPUL ARS GĂSIT AR PUTEA SĂ NU FIE AL LUI HITLER”. …Experţii criminalişti francezi spun că, cadavrul carbonizat ce se spunea că era al lui Hitler nu este al lui… experţii au falsificat rapoartele de verificare ca urmare a ordinelor lui Josef Stalin pentru a-l linişti pe acesta… corpul este, de fapt, cel al unui bărbat german necunoscut. (Experţii criminalişti) au petrecut mai mult de doi ani analizând rapoartele autopsiei pregătite de judecătorul sovietic ce a cercetat cazul în zilele ce au urmat capitulării Celui de-al Treilea Reich în 1945… corpul (ce se spunea că este al lui Hitler) avea un dinte în plus şi doar un singur testicul… nici un doctor care l-a examinat pe Hitler înaintea morţii sale n-a menţionat vreodată vreo anomalie.” Acest lucru este, de asemenea, interesant când luăm în considerare faptul că binecunoscutul „răpit”, Barney Hill, îşi aminteşte urmăroarea experienţă sub regresie hipnotică, aşa cum este ea înregistrată în enciclopedia paranormală „MISTERELE MINŢII, SPAŢIULUI ŞI TIMPULUI”. Barney şi soţia sa Betty au fost răpiţi umanoizi cu pielea gri „din Zeta Reticuli”. Una dintre „fiinţele” din navetă a fost descrisă de Barney Hill sub regresie hipnotică în următoarele cuvinte ce sunt luate de la pagina 1379 a enciclopediei: „…o altă figură are o faţă de om rău/diavol (evil)… el arată ca un nazist german… el este un nazist… ochii lui! Ochii lui, n-am văzut niciodată ochi ca aceia!” Ţineţi minte că asta se întâmpla la aproape 15 ani după ce Europa se presupune că fusese „denazificată”. Se pare că există o conexiune antarctică cu scenariul de la Dulce, ca şi alte posibile conexiuni „naziste”: „turişti” germani colindând New Mexico, explorând mine şi peşteri şi cumpărând drepturi de exploatare a pământurilor şi a mineralelor, chiar înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial; amestecuri ale CIA în chestiuni legate de  nazişti şi plasarea câtorva agenţi SS nazişti – care au fost aduşi în Statele Unite prin Proiectul Paperclip – la Dulce şi în alte baze subterane; implicarea lojilor secrete „bavareze” în Dulce; şi posibila conexiune Antarctica-Dulce cu „Alternativa 003”. O altă conexiune interesantă este faptul că echipe secrete naziste au fost implicate în construirea şi operarea bazelor subterane de sub munţii din Neu Schwabenland şi din alte locuri din Antarctica, denumite echipele ULTRA. ULTRA este, de asemenea, numele de cod al Bazei Dulce! De asemenea, se pare că există o conexiune între Baza Dulce şi Baza Montauk din Long Island – care era/este operată întrunit de reptiloizii draconieni, extratereltrii Gray din Orion şi Societatrea Thule din Bavaria ce a urmat planul nazist. – Branton)

Î – Tom, ai avut acces la nave extraterestre? Ai fost vreodată în interiorul vreuneia?

R – Da, le-am văzut frecvent în garaje, erau vreo câteva. Flota principală este la Los Alamos. Da, am intrat în vreo câteva nave. Sunt două lucruri care mi-au rămas în cap, senzaţia de burete pe care ţi-o dau podelele şi culoarea purpuriu-rozalie neobişnuită a luminii. Echipajul a spus că podeaua devine striată în timpul zborului, iar culoarea purpurie a luminii se schimbă într-un alb-albăstrui luminos. Întregul interior al navei este la scară redusă în comparaţie cu dimensiunile unui om mediu. Holurile erau curbate şi înguste, dar, într-un anume fel, când erai în interior, păreau mai mari decât arătau. Anumite zone din părţile exterioare aproape că părea şi se simţea că erau vii. N-am mai intrat niciodată în vreuna.

Î – Poţi să-mi dai mai multe informaţii despre rasa reptiliană, ce fac ei la nivelul şase? (Zona denumită Sala de coşmar.)

R – Casta muncitoare face munca menajeră zilnică, spală podelele de latex, curăţă cuştile, aducând mâncare oamenilor şi celorlalte specii înfometate. Este sarcina lor să alcătuiască mixtura potrivită pentru fiinţele de tipul 1 şi 2 pe care rasa draconiană le-a creat. Casta muncitoare munceşte în laboratoare, dar şi în sălile cu computere. Pe scurt, rasele reptiliene sunt active la toate nivele Bazei Dulce. Există câteva „rase” diferite de extratereştrii care lucrează în secţiunea estică a nivelului 6 (sunt incluse, fără dubii, şi câteva facţiuni „nordice” colaboratoare – Branton). Acea secţiune este denumită, în mod obişnuit, „secţiunea extraterestră”. Draconienii sunt indiscutabil stăpânii nivelelor 5-6-7. Oamenii sunt secunzi în comandă la acele nivele. A trebuit să mă CERT frecvent cu un mare „şef” draconian. Numele lui este greu de pronunţat, Khaarshfashst (pronunţat gutural kkhhah-sshh-fahsh-sst). Îl strigam, de obicei, „Karsh”, iar el ura asta. Liderii draconieni sunt foarte formali când se adresează rasei umane. Aceste fiinţe antice ne consideră o rasă inferioară. Karsh mă striga „Comandante Castello”, dar era utilizat într-un mod sarcastic. În orice caz, casta muncitoare este destul de prietenoasă, atâta timp cât îi laşi pe ei să vorbească primii. Ei îţi vor răspunde dacă li te adresezi. Sunt fiinţe foarte precaute şi îi consideră ostili pe cei mai mulţi oameni. Întotdeauna păreau surprinşi când vedeau că cei mai mulţi oameni erau prietenoşi şi de încredere. Nu exista nici o relaţie cu aceştia în afara orelor de program. Este interzis să te adresezi vreunei rase extraterestre (pe holuri sau în ascensor) fără un motiv clar legat de muncă. Oamenii pot vorbi cu oamenii, iar extratereştrii pot discuta cu extratereştrii şi asta nu se încalcă. La locul de muncă, în orice caz, este diferit. Există „discuţii libere” în laboratoare. Grupurile de discuţii din laboratoare sunt şi în secţiunea sălior de calculatoare. În acele zone, fiecare discută cu cine vrea. Însă, totul se schimbă imediat ce ai trecut pragul sălii. Instantaneu, toate conversaţiile devin strict formale. Aşa dificil cum a fost, de câteva ori a trebuit să arestez pe câte unul, doar pentru că i s-a adresat unui extraterestru. E un loc ciudat.

Î – Ce te-a făcut, exact, să devii conştient pentru prima dată că ceva rău se întâmpla la Dulce? Îmi pare că, într-un loc evident oribil ca acesta nu este nevoie să fii Einstein ca să-ţi dai seama că este un loc al CRIMEI! De ce ţi-a luat atât de mult timp? Tu eşti cel care a tras semnalul de alarmă?

R – Există câteva lucruri despre acest loc pe care trebuie să le cunoşti. Am depus un jurământ sub pedeapsa cu moartea, că indiferent de ceea ce am văzut sau am auzit, nu voi divulga niciodată informaţiile. De asemenea, am semnat o declaraţie de renunţare în care se afirmă că voi renunţa la viaţă de bună voie, dacă voi fi găsit vinovat de „trădare”. La Baza Dulce, trădare este „orice lucru ce menţionează detalii ale operaţiunilor zilnice din bază, pe timpul cât te afli în afara bazei”. Când am sosit pentru prima oară acolo, un criteriu de acces la informaţii era în vigoare („need to know criteria”). Povestea pe care „honchos” ne-au spus-o era că „aceasta este o bază de tri-biotransfer cu tehnologie avansată, executând metode riscante avansate în scopul unor beneficii mentale şi medicale”. Ceea ce este un mod, plin de imaginaţie, de a spune că ei făceau lucruri riscante pentru viaţa umană, doar pentru a vedea ce se întâmplă. Dacă se reuşeşte un nou tratament, atunci el este adus la suprafaţă ca un nou tratament miraculos, spunându-se că a fost găsit după ani de cercetări într-un laborator binecunoscut. Adevărata poveste a găsirii tratamentului nu este niciodată explicată. Până la urmă, Baza Dulce ESTE O BAZĂ SECRETĂ! Aceşti oameni sunt chiar buni în ceea ce fac. Ei nu spun adevărul despre nefericiţii care sfârşesc în „Sala de coşmar”. Am lucrat cu extratereştrii. Având asta în minte, poţi percepe ideea secretului şi a securităţii acestui loc. Da, ştiu că şsta nu era un loc de muncă similar cu cel din spital, dar la început „am înghiţit” totul. Ni se reamintea zilnic prin interfoane, în acsensoare, că „acest loc face teste cu medicamente şi medicale avansate de înalt risc pentru a vindeca nebunia, vă rugăm, nu discutaţi cu pacienţii pentru că s-ar putea distruge ani de muncă”. Sunt sensibil când doctorii spun să nu le vorbim, cine eram eu să la distrug o muncă aşa delicată? Dar un bărbat m-a captat atenţia. El afirma, în mod repetat, că este George S… şi că a fost răpit şi că era sigur că cineva îl căuta. Nu ştiu de ce mi-a rămas în minte, dar îmi aminteam mereu faţa lui, gândind că nu arăta deloc ca un nebun, dar pre mulţi pacienţi spuneau la fel. Următorul weekend, am convins un prieten de-al meu, un poliţist, să verifice pe acest om, spunând că l-am întâlnit şi că eram curios. N-am menţionat deloc baza. Am avut sentimentul că mă îmbolnăvesc când computerul a confirmat că George S. era dat dispărut. Mai rău era că poliţiştii credeau că nu era decât un alt tip care se săturase de muncă şi-şi luase lumea-n cap. Ăsta a fost începutul. Dacă am fost cel care a tras semnalul de alarmă? Nu. Lunea următoare, l-am căutat pe George, dar nu mai era. Nu exista nici o evidenţă în care să se explice ce se întâmplase cu el. Un alt ofiţer de securitate a venit la mine şi mi-a spus că el şi încă vreo câţiva muncitori din laborator doreau să se întâlnească cu mine în afara programului, într-unul dintre tunele (fără a se consemna acest lucru). Curiozitatea a câştigat şi am spus OK. În acea noapte, aproape nouă oameni au fost acolo. Mi-au spus că ştiau că riscau să fie arestaţi de mine, dar doreau să-mi arate nişte lucruri pe care ei credeau că ar trebui să le văd. Unul câte unul, mi-au arătat dosare care dovedeau că mulţi pacienţi erau daţi dispăruţi. Erau decupaje din ziare şi chiar fotografii pe care, într-un fel sau altul, le introduseseră ilegal în bază. Sperau să le scoată la fel din bază, fără ca eu să-i predau şefilor. Am putut vedea frica în ochii lor în timp ce îmi vorbeau. Unul dintre ei spunea că, mai bine îşi pierde viaţa încercând, decât să-şi piardă sufletul nefăcând nimic. Această remarcă a schimbat situaţia. Le-am povestit despre George şi despre lucrurile pe care le-am aflat despre el. După câteva ore, ne-am angajat să încercăm să demascăm Baza Dulce.

Î – Numele Sala coşmarului este descriptiv, dar sigur era şi un nume „obişnuit”, cum era el numit în manuale?

R – În manuale era numit „Vivarium” (The Vivarium). Descrie Baza Dulce ca o „bază securizată pentru experimentarea formelor biologice de toate tipurile.” În raportul lor, era reformulat ca fiind „un parc- terminal biologic subteran privat, cu amenajări pentru animale, peşti, păsări de curte, reptile şi oameni.” După ce vezi acest „parc”, îţi dai seama că Sala de coşmar este mult mai exactă decât denumirea din manual. „Amenajările” pentru pacienţi din Sala de coşmar contrazicea imaginea drăguţă pe care manualul o descria.

Î – Ai menţionat un lider reptilian, Khaarshfashst, ştii ceva despre el, de unde este el, de exemplu? Este de pe Pământ sau vine de pe altă planetă?

R – Numele lui înseamnă „cel care ţine legile”. Ei primesc numele după ce ating „ vârsta conştiinţei”. Ei nu consideră timpul ca un factor important în „a fi conştient”, aşa cum fac oamenii. După atingerea acestei vârste, ei sunt înştiinţaţi asupra poziţiei care le-a fost destinată să o deţină. În acel moment, ei aleg sau lasă pe altcineva să aleagă numele pe care îl vor purta. Numele lor includ poziţia pe care o deţin şi câteva litere alese personal. Fiecare literă are câte un înţeles, cunoscut doar celui ce poartă numele şi celui care i l-a ales. Numele lui Karsh înseamnă ţiitorul legilor şi include kaash (memorie sau ţinere, cuvânt de bază pentru memoria akashică) şi fashst (lege). Reptilienii aleg să fie nu numai foarte personali, dar chiar secretoşi când vine vorba de locul lor de naştere. Pentru ei, naşterea sau apariţia vieţii este considerată unul din riturile sacre ale vieţii. Ei consideră Pământul sau Terra „planeta lor natală”, dar unii reptiloizi discută şi despre alte câteva hărţi stelare. Cele mai multe dintre stele erau situate în Calea Lactee. În acele hărţi stelare se găsesc stelele şi planetele incluse în Planetele Supuse. Pământul este una dintre planetele incluse în rutele lor de comerţ. Dacă vreun om pune vreo întrebare directă vreunui extraterestru despre Planetele Supuse, aceştia raportează draconienilo. Aceştia, la rândul lor, supervisorilor oamenilor (mie). Nu am informaţii despre acele stele, pentru că informaţiile nsunt distribuite pe criteriul necesităţii de a cunoaşte. Nu am avut „nevoie” de aceste informaţii.

Î – A existat vreun membru al castei muncitoare care a participat la revoltă? Poţi să-mi dai câteva nume?

R – Câţiva dintre reptilienii din echipa de curăţenie ne-au dat de înţeles că ştiau că NOI încercam să sabotăm activitatea de la nivelele 6 şi 7. Unul dintre ei, pe nume Sshhaal, a format, în secret, un mic grup de reptiloizi cu aceleaşi intenţii ca şi cele ale grupului meu (observaţi similaritatea dintre acest scenariu şi miniseria „V” a postului TV NBC, care acum este disponibil pe casete video, după ani de indisponibilitate. Ştiu din sursă sigură că, autorul original ce a sugerat ideea miniseriei „V” a fost un investigator care îl cunoştea personal pe Thomas Castello. El avea legături la Hollywood şi a scris un scenariu de film, ce a fost văzut şi „împrumutat” fără permisiune, de către un angajaz al NBC şi rescris ca miniserial. Ideea show-ului este că umanoizi-reptiloizi de pe Sirius-B care au venit pe Pământ pozând în fraţi binevoitori din spaţiu asemănători oamenilor ce aduceau o nouă ordine a păcii universale. În realitate, ei aveau un plan secret de a secătui planeta Pământ de resurse şi de a-i răpi oamenii pentru susţinerea biologică proprie. Acestui plan i s-a opus o rezistenţă umană care a refuzat să-l accepte, aceştia lucrând, în schimb, cu o coloană a cincea reptiliană ce nu era de acord cu planul pregătit de liderii lor pentru planeta Pământ. Ar putea acest miniserial să aibă o bază reală? – Branton). Sshhaal şi-a asumat riscul de a mă informa. A fost cât se poate de deschis într-o situaţie unică. În ziua în care am aflat acest lucru, inspectam o cameră de supraveghere de lângă tunelul de ieşire. S-a apropiat, s-a oprit (înălţimea medie a reptiloizilor este de 2,10 – 2,50 m (7-8 feet), aşa cum spun  cei mai mulţi martori. – Branton), îndepărtând, aparent,un gunoi inexistent şi mi-a spus încet: „Câţiva dintre noi sunt de acord că eşti neobişnuit de interesat în rapoartele de oameni dispăruţi. Dacă e adevărat, pleacă! Te voi ajunge din urmă. Dacă nu-i adevărat, i-am viaţa acum!” Inima aproape că-mi ieşise din piept, dar am mers tăcut de-a lungul unuia dintre coridoarele largi. Tot restul vieţii, îmi voi aminti acele cuvinte! Era pentru prima dată când aflam că reptilienii puteau avea gânduri şi opinii personale! În mod esenţial, ei formaseră un front omogen cu o mică varietate de interese. Sau cel puţin, asta gândeam noi. Au mai trecut două zile şi l-am auzit din nou. În timp ce mergea alături de mine prin sala răufamată de la nivelul 6, l-am auzit spunând „Intră în tunelul de ieşire de la nivelul 6, partea de nord, după ce ieşi din schimb.” Următoarele câteva ore au fost lungi şi pline de gânduri de trădare şi chiar mai rău, dar nu trebuia să-mi fac griji. Am contactat unul dintre cei nouă oameni ai mei (din rezistenţă), pentru orice eventualitate. Gordon a vrut să meargă cu mine, dar l-am convins să aştepte la câţiva metri de ieşire, prefăcându-se că are probleme cu cartul său (electric, ca un cart de golf). Când am ajuns acolo, erau trei de-ai lor. Sshhaal mi i-a prezentat pe fahhsshhaa şi huamsshhaa (numele de bază este sshhaa – a asista). După aceasta, l-am luat şi pe Gordon din coridor şi toţi cinci am mers şi-am discutat prin tunelele întunecate, timp de trei ore. După acea zi, grupul de rezistenţă comun a devenit mai mare şi mai neînfricat. Până la urmă, totul s-a terminat când a fost iniţiat un asalt militar prin tunelele de ieşire, executând pe toţi cei ce se regăseau pe lista lor, oameni sau reptilieni. Noi am ripostat, dar nimeni din casta muncitoare nu avea arme şi nici muncitorii-oameni din laboratoare. Numai forţele de securitate şi câţiva lucrători de la computere aveau arme-laser. A fost un masacru. Toată lumea ţipa şi fugea să se ascundă. Sălile şi tunelele erau arhipline. Noi credem că a fost Delta Force (după uniforme şi metoda folosită); au ales să lovească în timpul schimbului de tură, pentru a putea ucide cât mai mulţi de pe lista lor (NOTĂ: Dacă Thomas Castello este corect în afirmaţii şi luăm în considerare şi pe cele ale lui Robert Lazar, Phil Schneider etc., atunci Războaiele Dulce sunt rezultatul a cel puţin cinci factori sau scenarii ce s-au suprapus, mai mult sau mai puţin, la un moment dat. S-ar putea să fi fost inclus şi un conflict de interese din cadrul MJ12, dar şi diferite forţe de securitate incluzând Forţele Delta (Delta Force), Beretele Negre (Black Berets), Beretele Albastre ale Forţelor Aeriene (Air Force Blue Berets), Serviciul Secret (Secret Service), Divizia 5 a FBI (FBI Division Five), trupele de curaţire ale CIA (CIA stormtrooper) şi trupele de securitate ale Dulce Base. Diferiţii factori ce au fost implicaţi, se pare, în războaiele de la Dulce trebuie să includă şi animozităţile dintre extratereştrii Grey, pentru uciderea câtorva oameni de ştiinta, şi personalul de securitate în cadrul Razboaielor Groom de sub Zona 51 (Area 51), aşa cum a fost descris de către Michael Wolf, agent special al Grupului de Studii Speciale MJ12; întâlnirile accidentale (?) dintre muncitorii-constructori oameni şi extratereştri şi forţele de securitate de lângă Dulce, aşa cum este descris de Phil Schneider; un atac asupra „rezistenţei” de la Baza Dulce, ce a fost ordonată, se pare, de către colaboratori cu greutate din cadrul nivelelor „adânci” ale serviciilor de informaţii, asa cum a fost descris de către Thomas Castello; o încercare de a elibera câţiva dintre cei mai buni oameni de ştiinţă ce au fost capturaţi de către extratereştrii, după ce aceştia au descoperit „Marea Inducere în Eroare” (Grand Deception), implicând o încalcare a tratatelor stabilite, cum ar fi răpirea continuă a mii de oameni şi aducerea lor la Dulce şi în alte baze, pentru Dumnezeu ştie ce scopuri, aşa cum le descrie John Lear – se poate ca MJ12/PI40 să nu fi ştiut de a ceste răpiri, însă agenţiile lor superioare, agenţia CĂLUGĂRUL NEGRU (Black Monk)/MAJIC ştia acest lucru şi a fost de acord cu un schimb de viaţă umana pentru tehnologie; un alt factor ce ar putea fi implicat in dispută este dacă personalul de securitate uman ar trebui să poarte arme cu laser sau mitraliere. Toate acestea, se pare, au dus la „altercaţii” în Baza Dulce, începând cu 1979 – Branton). Noi, nici până astăzi, nu ştim cine ne-a trădat. Gordon Ennery alerga pe lângă mine când am intrat în tunelele de ieşire de la al treilea nivel şi a murit când câteva gloanţe l-au lovit în spate. Am spulberat acel asasin şi am continuat să alerg. Şi încă mai alerg. Îmi voi aminti mereu de Gordon.

Î – Spune-mi mai multe despre armele cu laser. Sunt dificil de operat sau sunt ca armele din Star Trek, ce pot imobiliza sau ucide în diferite moduri?

R – Este o arma-laser ce poate opera în trei faze diferite. Faza întâi, ca în Star Trek, poate imobiliza şi chiar ucide, dacă persoana are o inima slabă. În faza a doua, poate face să leviteze ORICE indiferent de greutate. Faza a treia este modul pentru AFACERI SERIOASE. Poate fi folosit pentru a paraliza orice fiinţa vie, animal, fiinţa umană, extraterestru sau plantă. În poziţia superioară a aceluiaşi mod, poate cauza o MOARTE TEMPORARĂ. Vă asigur că orice doctor  ar certifica faptul că persoana este moartă, dar esenţa vieţii vegetează într-o stare intermediară, un fel de stare teribilă de non-moarte. Între una şi cinci ore, persoana va reveni încet la viaţă; mai întâi funcţiile corpului vor începe şi în câteva minute, conştiinţa urmată de trezirea completă. În acel mod, oamenii de ştiinţă extratereştrii reprogramează creierul uman şi plantează informaţii false. Când persoana se trezeşte, îşi „aminteşte” informaţiile false ca fiind informaţii dobândite prin experienţa de viaţă. Nu există nici o cale pentru o persoană, de a învăţa adevărul. Mintea umană îşi „aminteşte” şi crede, în întregime, datele false. Dacă încerci să-i informezi, aceste persoane vor râde sau se vor înfuria. Nu vor crede NICIODATĂ adevărul. Mintea lor uită experienţa reprogramării. Ai întrebat dacă o armă-laser este dificil de operat. Un copil de doi ani o poate opera cu o mână. Seamănă cu o lanternă, cu lentile conice negre inversate. Pe lateral există trei butoane, retrase in trei şanţuri. Fiecare buton are formă diferită. Cu cât este mai aproape de mână, cu atât forţa armei este mai mică. E simplu. Fiecare buton are trei nivele, de asemenea, cu oprire automată în fiecare poziţie. În cea mai puternică poziţie, arma pulverizează orice este viu. Modul acesta este aşa puternic, încât nu lasă nici o URMĂ a ceea ce a pulverizat.

Î – Această armă este denumită armă-laser sau este numită altfel în manuale?

R – Toată lumea le spune arme-laser sau mai comun „laser” sau „laserul meu” când vorbim despre asta. În manual este prezentată ca Arma ARMOLUX. După asta, i se spune arma-laser.

Î – Cum este securitatea la baza Dulce? Ce altceva este folosit împotriva spionajului sau a pătrunderii neautorizate?

R – Voi menţiona câteva, dar este aproape imposibil să le cuprind pe toate. Arma cel mai des folosită, pe lângă arma-laser, este una de tip sonic. Montată pe structuri uşoare (şi pe majoritatea camerelor de supraveghere), este un aparat ce poate lăsa un om inconştient în câteva secunde şi asta, doar emiţând un sunet scurt. La Dulce se mai găsesc camere video fixe şi mobile, scanere de pupilă, de palmă, monitoare de greutate, lasere, echipamente ELF şi EM, senzori de căldură şi de mişcare şi alte câteva metode. Nu e nici o cale de a ajunge prea departe în bază. Dacă ai ajuns în nivelul al doilea, vei fi detectat în 15 picioare (aproximativ 4,5m). Mai mult, vei fi un captiv şi nu vei mai vedea niciodată lumina soarelui. Vei fi „norocos” dacă vei fi reprogramat şi vei deveni unul dintre nenumăraţii spioni ai Castei Conducătoare.

Î – În concordanţă cu anumite rapoarte, Baza Dulce este gazda (altor) extratereştrii care trăiesc la nivelul cinci. Este adevărat? Pot oamenii să umble liberi sau să se întâlnească în încăperi sau există un fel de protocol în vigoare?

R – Există un protocol încă de când intri în bază şi TREBUIE să fie respectat de fiecare dată când VEZI un extraterestru acolo. De la casta muncitoare şi până la extratereştrii ce vin doar în vizită sau cei din Casta Conducătoare, există o listă de reguli, legi şi protocoale stricte fără sfârşit. Nu există nici o şansă de a colinda pe la nivelul cinci. Zona de activitate a extratereştrilor este interzisă oricărui om. Zona aceasta este înconjurată de secţii de securitate, de muniţie, militare şi ale CIA/FBI. Zona în care se află securitatea este una dintre cele mai securizate zone, deoarece găzduieşte foarte multe dosare secrete. Întreaga aripă de est a nivelului cinci este închisă, mai puţin personalului de securitate ce deţine ULTRA-7 (permis de acces) sau mai mare. Garajul din aripa de vest necesită permis ULTRA-4.

Î – Există vreo dovadă existentă care poate confirma ceea ce se spune despre baza subterană sau trebuie să te credem pe tine?

R – Mulţi m-au întrebat asta. Nu, nu mă aştept ca oamenii să creadă cu o credinţă oarbă, există dovezi palpabile ce pot fi văzute, simţite sau inspectate de câţiva oameni. Nu mă aflu în poziţia de a face un tur şi de a explica fiecăruia în parte. Încerc să rămân în viaţă. Tot ceea ce pot să fac este să spun din nou că Dulce este o BAZĂ SECRETĂ. Se străduiesc din greu să se asigure că nimeni nu găseşte locul ăsta. Dacă oricine ar putea să-l găsească uşor, n-ar mai fi o bază SECRETĂ.  Am explicat măsurile de securitate extreme ce sunt utilizate. Există o dovadă valabilă. Există cinci seturi de copii în cinci cutii diferite în cinci locuri diferite ce conţin dovada completă a ceea ce am încercat să explic. Iată o listă cu conţinutul fiecărei cutii (livrate pentru păstrarea sigură la cinci persoane, cunoscute doar lui Thomas Castello şi acestor persoane – Branton):

(A) 27 de coli cu fotografii 8 x 10 cu extratereştrii, creaturi, cuşti şi recipiente.

(B) o casetă video înregistrată cu o cameră ascunsă, fără sonor, ce începe în birourile cu computere, arată recipientele, cadre multiple cu Sala de Coşmar, două cadre cu extratereştrii Grey, un cadru al semnului de terminal pe care scrie „Spre Los Alamos” şi aproape 30 de secunde ale unui navete-tren sosind.

(C) 25 de pagini cu diagrame, formule chimice şi scheme de echipament extraterestru.

(D) O copie completă a noului tratat cu semnături.

(E) 2 pagini cu documente originale extraterestre semnate de Ronald Reagan (ca şi guvernator al Californiei), fiecare pagină conţinând semnătura lui Reagan. Setul ORIGINAL menţionat mai devreme este sigilat într-o cutie de plastic dur vidată. Acest set include:

  • 27 de foi de 8×10 CU negative originale.
  • Caseta ŞI microfilmul original după care a fost copiată caseta.
  • 25 de pagini originale cu diagrame (cu adnotări), formule, scheme de echipament extraterestru plus schemele pentru Arma Laser şi Arma MEA Laser.
  • Tratatul cu semnătura lui Reagan plus cele ale altor şapte politicieni şi semnăturile a patru extratereştrii.

Arma Laser din cutia aceea este o armă extrem de periculoasă. În mâini nepotrivite, nu există nici o limită a pericolului pe care-l poate ridica. Acea dovadă trebuie protejată. Dar dacă ajunge în mâinile unei anumite agenţii guvernamentale, nu va fi tratată ca o dovadă a vizitei extraterestre. Acea ramură a guvernului ŞTIE ADEVĂRUL şi mint în mod public. Gândeşte-te la asta în felul următor, tu ŞTII, din anumite dovezi, că George Washington trăieşte? Sau crezi ceea ce SPUN alţi oameni despre el? Nu mai există nimeni în viaţă care să fi văzut cu ochii lui ceea ce se spune despre el. Judeci totul despre ceea ce ştii după ceea ce alţi oameni spun despre el. Columb A SPUS că există un pământ nou şi că a fost găsit. Eu SPUN că există extratereştrii în câteva baze subterane în această ţară şi că lucruri teribile se întâmplă în acele locuri. Dacă mor înainte de a se dovedi, căutaţi dovezi (până la urmă, Baza Dulce şi alte baze nu pleacă nicăieri. Asta dacă OZN-urile nu sunt „aici astăzi şi plecate mâine”. Dacă mai sunt acolo, atunci trebuie să fie indicii ale acestui fapt. – Branton). Cereţi ca guvernul să admită acest lucru. Dacă destui oameni cer să se admită acest lucru, vor găsi o cale să explice existenţa acestei baze sau cel puţin să explice de ce trebuie să-l ţină secret. Există mulţi oameni la Baza Dulce care mă cunosc. Îi provoc pe acei colegi de muncă să vorbească, cel puţin anonim. Trimiteţi o scrisoare sau o telegramă (sau un fax) pentru a confirma ceea ce am explicat. În numele vitejilor bărbaţi, femei, copii şi extratereştrii care au încercat să facă public ceea ce se întâmplă la Baza Dulce, faceţi cunoscut acel loc oribil înainte ca alte mii de oameni nevinovaţi să fie torturaţi şi ucişi într-un mod de nedescris.

Î – Spune ceva despre ascensoare, coboară de la suprafaţă la nivelul şapte doar în câteva secunde? Ştii ceva despre ele? Sunt acţionate electric? Toate ascensoarele de la suprafaţă sunt făcute de Otis Elevator Company. Tot compania asta face ascensoarele şi la Dulce?

R – Am ratat să văd ce marcă este disponibilă pentru ascensoarele din Dulce. Pot să spun că nu există în Dulce nici un ascensor care să coboare de la suprafaţă până la nivelul şapte. Schiţele de securitate arată că nivelele „se coboară doar pe scări”. Poţi coborî doar un nivel. Nici chiar zona extratereştrilor nu are un ascensor special. După nivelul trei, nu numai că trebuie să schimbi ascensorul, dar eşti cântărit şi verificat color înainte de a intra în ascensor. Toate ascensoarele sunt controlate magnetic, chiar şi luminile de la fiecare nivel sunt induse magnetic. Becurile nu sunt de tipul celor care sunt vândute la suprafaţă, ci un sistem de iluminat cu totul diferit. Iluminarea de acolo este mai apropiată de lumina naturală a soarelui decât orice altă lumină artificială din lumea de la suprafaţă. Forma ascensoarelor este unică. Dacă ai văzut vreodată un cazan de făcut vată pe băţ, poţi vedea forma copiată a ascensorului. Este un fel de oval cu capetele tăiate şi cu câte o jumătate de oval la fiecare capăt. Sistemul de control magnetic e în formă de jumătate de oval. Inexistenţa cablurilor face imposibilă căderea acestuia.

Î – Înţeleg că anumite grupuri de persoane din guvern colaborează cu grupuri de extratereştri. Se cunoaşte câte grupuri şi cu ce tipuri se lucrează?

R – Nu ştiu câte grupuri sau cu ce tipuri se lucrează.

Î –  Un misterios om din securitate care îşi spune „Yellow Fruit” (Fruct Galben) spune că a lucrat la Groom Lake (Zona 51). Ofiţerul de securitate afirmă că a lucrat cu extratereştrii buni la baza Groom Lake. Ştii ceva despre acest lucru?

R – Yellow Fruit este unul din termenii „slang” pentru Yellow Jack (sau Yellow Flag) care arată carantina sau starea de urgenţă din laboratoare. Sunt atât de multe slang-uri la laboratoarele din Dulce, încât muncitorii au publicat o cărticică pentru a arăta înţelesurile. La Dulce, Yellowfruit sunt muncitorii din laboratoare (numiţi astfel după lumina galbenă din afara camerelor de decontaminare). Banană este cel mai vechi muncitor de-acolo, lămâie este tipulo cel nou şi tot aşa.

Î – Există vreo instalaţie extraterestră sub Groom Lake sau Papoose Lake din Zona de Testări Nevada şi se conduc cercetări biologice în aceste locuri?

R – Cele mai multe lucruri de la baza Groom au legătură cu apărarea, dar există o imensă zonă de adunare în tunele ce adăposteşte mii de componente ale navelor extraterestre. Din ceea ce am auzit, testele medicale de la Zona de Testări Nevada sunt conduse de şi pentru Navy.

Î – După sursele mele, companiile Aerospace au o instalaţie subterană secretă în Munţii Techachapi, nu departe de Rosamond, lângă Baza Aeriană Edwards. Cei ce lucrează acolo îi spun Ant Hill (Dealul Furnicii). Fac experimente cu tehnologie avansată, cum ar fi discuri antigravitaţionale. Unii au văzut obiecte plutitoare în formă de sferă ce patrulau la această bază, ai vreo informaţie referitoare la acest lucru?

R – Munţii Californiei (Techachapi, Chocolate, Shasta etc.) au toţi echipamente şi metode de securitate extraterestre. Obiectele în formă de sferă sunt utilizate ca patrule fără oameni. Sunt tăcute, dar când fotografiază fiinţe umane se aude un sunet (ca de fâlfâit de aripi). Sursa ce emite lumina este aură magnetică. Această lumină este în spectrul vizibil (3900 ångstrom). Poţi vedea lumina, dar ea nu se reflectă în nimic.

Î – Există ceva ce poţi să-mi spui referitor la Lună – instalaţii extraterestre, atmosferă, baze americane?

R – Nu ştiu prea multe lucruri să-ţi spun. Nu am fost în Programul Lunar. Am auzit că a fost foarte mult material trimis pe Lună, între 1959-1964 în cadrul Proiectului „Whiteout”.

Î – Cum utilizează extratereştrii magnetismul? Îl folosesc ca şi sursă de energie? Avem noi nevoie să ştim mai multe despre magnetism?

R – Extratereştrii utilizează magnetismul pentru orice! Ei folosesc magnetismul ca structură de bază pentru sursele lor de energie. Cu cât ştii mai multe despre magnetism, cu atât mai bine. Rasa Umană îi denumeşte „magneţi”, extratereştrii le spun „loadstar” (stea călăuzitoare). Ei colectează materialul acesta de secole. Nu numai asta, dar ei vor TOATĂ puterea magnetică a Pământului. Ei intenţionează să colecteze puterea asta, acum şi în viitor. Atâta timp cât noi am utilizat puterea magnetică doar ca pe o ciudăţenie, n-a fost nici o problemă. Dar în zilele noastre, rasa umană a început să folosească puterea magnetică şi să găsească tot mai multe modalităţi de a o utiliza ca pe un sursă de valoare. A fost un tratat semnat. În tratatul original, rasa umană (sau cei care se presupune că „reprezintă” rasa umană, dacă poţi să-i spui aşa – Branton) nu este deranjată deloc, „noi” considerând magneţii mai mult decât nefolositori. Pentru că lumea a încercat să găsească o altă sursă de putere, ne-am întors la magneţi. Extratereştrii au dorit un nou tratat. Ce am putut să oferim? Ei au ales pământ, drepturi de foraj subteran, animale şi oameni pentru experimente. Publicul general N-A ŞTIUT niciodată despre acest tratat. Capetele guvernamentale (ai cultului bavarez) ale lumii au ales un alt tratat în 1933. De această dată, „noi” am luat în schimb tehnologie de vârf. Aşa că, cu cât utilizăm mai mult magneţii, cu atât ei revendică oameni şi teritorii din Statele Unite. Noi am fost „vânduţi” în schimbul magneţilor. Dacă aveţi dubii, priviţi în jur – există companii care „cu-adevărat” utilizează puterea magnetică, dar depind de magneţii bazaţi pe electricitate sau cei de ceramică şi nu pe magneţii naturali (oxid de fier magnetic).

Î – Ce fac extratereştrii cu sângele vacilor şi cu alte părţi ale animalelor mutilate? Au nevoie de aceste fluide pentru cercetări sau pentru supravieţuire?

R – Extratereştrii utilizează sângele şi părţi ale corpului pentru formula lor care îi ţine în viaţă (mâncarea lor) şi pentru cazanele de creştere, precum şi pentru creşterea in vitro a embrionilor. Plasma şi fluidul amniotic sunt cele mai vitale ingrediente pentru viaţa lor. De asemenea, „seva” anumitor plante îi poate ţine vii câteva luni. Cele mai multe plante sunt parazitare în natură, dar strugurii roşii şi plantele okra pot fi adăugate la formula lor pentru a-i ţine în viaţă, dacă nu au o formulă „obişnuită”.

Î – Femei răpite au declarat că au fost inseminate de către extratereştrii. Încearcă ei să hibridizeze speciile noastre?

R – Da, ei cresc luptători-sclavi pentru războaiele viitoare cu rasele extraterestre (rasele nordice? – Branton). Rasele şarpelui se află pe orbită în jurul Pământului, planetelor Venus şi Marte.

Î – Răpiţii au declarat că extrartereştrii pot trece corpurile lor şi cele ale răpiţilor prin geamuri. Este acesta un act de magie realizat cu tehnologie avansată sau este o putere psihică?

R – Extratereştrii sunt experţi în materie atomică. Ei pot trece prin ziduri cum trecem noi prin apă! Nu este magie, doar fizică. Putem învăţa să facem astfel de lucruri. Se are de a face cu controlul atomilor prin voinţă.

Î – Eşti în contact cu extratereştrii binevoitori sau ai cunoştinţe care sunt în contact cu ei? Dacă eşti, poţi să ne spui cum putem comunica cu echipele lor?

R – Nu am libertatea de a comunica cu vreo formă de viaţă extraterestră prietenă. Pot să spun că există un factor prieten în Costa Rica, sunt în directă comunicare cu acel factor. Pot sugera că folosind echipament similar şi frecvenţă joasă, poţi să atingi acelaşi factor.

Î – Stai în Statele Unite sau locuieşti în străinătate? Munceşti acum? Ştiu că ai fugit timp de câţiva ani?

R – Da, câţiva ani. Vizitez S.U.A., dar este destul de periculos când o fac. Am trăit în câteva ţări. Am petrecut câţiva ani în Mexic, lucrând ca soldat mercenar. E o muncă grea, trăind frecvent în tufişuri, mâncând orice pot găsi. Am petrecut ceva timp în America de Sud, luptând împotriva cartelelor de droguri (nu sunt cetăţenii, este guvernul secret, oficiali de vârf ŞI băieţi americani – CIA, FBI etc.). m-am stabilit în Costa Rica, „am cumpărat” o casă în Limon. De fapt este o cocioabă, pe care altcineva a abandonată. Am plătit echivalentul a 11 dolari unui şef local doar pentru dreptul de a o numi „a mea”. Numele meu se schimbă când cred că cineva întreabă de mine. Am lucrat într-una dintre bazele subterane de lângă graniţa panameză. Este în munţi, nu departe de un vulcan pasiv şi totuşi „activ”. Nu este aşa de evoluată ca Dulce, dar oamenii sunt minunaţi.

Î – Care este cel mai bun oraş din Costa Rica pentru un american pentru a-l vizita sau chiar pentru a trăi în el?

R – Nici unul nu este prea valoros (prin comparaţie), dar îmi place Limon. Este un adevărat şoc cultural când ai depăşit sectoarele turistice. În interiorul zonelor urbane nu e aşa de rău, dar departe de cărările bătute, imaginea se schimbă. Nu există nici o îmbunătăţire în colibe, fără sisteme de canalizare sau apă sau drumuri pavate. Dar dacă stai în oraşe, şi nu eşti deranjat de diferenţele mari de cultură, ţara are multe de oferit. Vreme frumoasă, plaje minunate şi copaci frumoşi cu fructe crescând peste tot.

Î – Există şi alte nivele de securitate (altele decât „secret”, „top secret”, „ultra”)?

R – Există şi alte nivele de securitate şi iată căteva: UMBRA, STELLAR, G2-7Z, TRIAD, UMT (Antrenament militar universal – Universal Military Training), ASTRAL şi SUBASTRAL. ULTRA este mai înalt decât ULTRA (Notă: Puteţi să vă imaginaţi că unele dintre nivelele de securitate sunt utilizate pentru proiecte interstelare umano-extraterestre. De exemplu, Whitley Streiber a descris o răpire pe o altă sferă planetară unde a întâlnit ruine antice, personal extraterestru şi uman echipat în uniforme kaki, cu camere video, arme automate etc. Evident că acest personal are o clasificare de securitate mult mai înaltă, cum ar fi „Serviciul Militar Universal” (Universal Military Service), de exemplu. Proiectele „alternativei-3” extraterestro-illuminati se pare că sunt implicate în operaţiuni ofensive întrunite împotriva rezidenţilor altor lumi pacifiste, conform unui cuplu care „a dezertat” din mişcarea alternativei-3, după ce un agent al „Federaţiei” i-a avertizat asupra atrocităţilor ce se comit. – Branton).

Î – Ai văzut vreodată o emblemă cu „Maji”?

R – Nu.

Î – De când trăieşti în ţări vorbitoare de limbă spaniolă, este evident că eşti bilingv. Ce alte limbi vorbeşti?

R – În afară de engleză, alte limbi pe care le vorbesc sunt spaniolă şi eusshu, limba obişnuită (extraterestră) vorbită la Dulce. Vorbesc fluent spaniolă şi destul de bine eusshu pentru a ieşi din încurcături. ommon language [alien] spoken at Dulce. I speak Spanish fluently, and enough Eusshu to keep my self out of trouble. Shortly after I first transferred to Dulce, I took a crash course in Eusshu. Any one that plans to spend more than one week working at that base, they are wise to learn the basics. Other wise, you are required to wait for an escort to get around. All the signs at that base are written in the universally recognized symbolic language. Eusshu is logical and easy to learn.

Î – În ce constă hrana extratereştrilor? Sunt carnivori?

R – Asta depinde dacă sunt din casta muncitorilor grey, casta muncitorilor reptilieni sau unul dintre foarte dezvoltaţii lideri draconieni. De asemenea, mai sunt fiinţele create, replicanţii, fiinţele de tipul II sau unul dintre rezultatele foarte ciudatelor încrucişări (genetice). Voi încerca să acopăr căte puţin din fiecare. Reţeta include apă amniotică (amniotic water), plasmă şi câteva părţi ale corpului (nepreparate, de obicei, de bovine). Această mixtură seamănă cu piersicile fără puf şi are aproape aceeaşi culoare. Extratereştrii grey încercau să nu „mănânce” când se aflau oameni în preajmă, pentru că mirosul acesteia este foarte neplăcut pentru orice om. Ei pot petrece zile sau chiar săptămâni fără să mănânce. Casta muncitorească a reptilienilor mănâncă carne, insecte şi o mare varietate de plante, inclusiv vegetale şi fructe. Ei preferă carnea nepreparată şi foarte proaspătă, dar au învăţat să le placă şi carnea de vită (Notă: Aşa cum spun mulţi răpiţi, reptiloizii nu se dau înapoi de la a consuma carne de om. Se spune că preferă carne de tineri lipsită destul de mult de toxine, decât cea saturată de „reziduri energetice emoţionale” acumulate după o viaţă, ce se găsesc în corpul uman. Unii răpiţi spun că anumite facţiuni reptiliene au o tehnologie biologică complexă cu care pot îndepărta matricea energetico-sufletească umană şi s-o pună într-o „cutie” de siguranţă, utilizând „corpul” controlat pentru scopul pe care ei l-au ales. Unii răpiţi insistă că, în anumite cazuri, reptiloizii pot crea o clonă a unei persoane într-o perioadă scurtă de timp prin arcuirea timpului şi plasează matricea într-un corp clonat nou dacă dispariţia din societate a persoanei ar crea prea multe probleme. În acest fel, ei pot consuma corpul original impregnat cu reziduri emoţionale fără ca răpiţii să realizeze (în cele mai multe cazuri) că matricea memoriei lor sufleteşti a fost transferată într-un  corp clonat, pentru că li s-a făcut un transfer total de energie a „matricei sufleteşti” şi o suprimare a oricărei amintiri legate de procesul de transfer. Corpurile clonate nu posedă reziduri emoţionale integrate pe care reptiloizii, aparent, le răvnesc vampiristic şi care sunt la fel de intoxicate ca un pământean dependent de droguri puternice – Branton). Spre deosebire de Grey, aceştia mănâncă frecvent şi îşi aduc sau trimit după mâncare pe timpul pauzelor. Casta conducătoare este secretoasă în ceea ce priveşte alimentaţia. Ei şi-au creat nişte mituri culinare pe care le îmbunătăţesc ori de câte ori se iveşte ocazia. Una dintre legendele lor favorite include una dintre abilităţile lor ancestrale de a mânca un întreg cârd de gâşte dintr-o suflare. Ei mănâncă rareori în prezenţa altor specii. Ei aleg cu grijă mâncarea şi apoi, o duc în spaţiile lor. Numai când demnitarii sosesc la bază, aceştia mănâncă împreună. Le place măncarea pe care noi o mâncăm, dar au fost văzuţi, de asemenea, mâncând pe furiş câte un melc proaspăt. Replicanţii „ce arată ca oamenii” mănâncă vegetale gătite. Ei se bazează pe vitamine şi proteine lichide pentru a supravieţui. Dacă mănâncă în lumea de la suprafaţă, pot mânca orice, însă cât de repede posibil ei regurgitează. Sistemele lor digestive nu reuşesc, adesea, să digere hrana în mod corespunzător. Fiinţele create de ei au o dietă specială creată pentru a satisface nevoile lor. Mixtura include câteva organe amestecate cu fluid plasmatic, lichid amniotic şi materiale parasitiplasmatice. Aceste „animale” unice agreează ocazional şi plantele verzi, de obicei, salata şi iarba. Creaturile ce sunt create pentru a deveni războinici mănâncă lichide pline cu proteine.

Î – În „Documentele de la Dulce”, cuprul se pare că este foarte important. La ce este folosit cuprul?

R – Una dintre utilizările cuprului la Dulce este captarea fluidului magnetic, magneţii sunt utilizaţi peste tot. Interiorul „cuvelor” infame sunt căptuşite cu cupru, iar exteriorul este placat cu oţel inoxidabil. Braţul mecanic ce amestecă lichidul este făcut dintr-un aliaj de cupru. Alte utilizări includ nevoile câtorva fiinţe transbiotice. Există câteva celule şi camere special construite, făcute mai întâi din plumb, apoi oţel magnetic şi apoi placate cu cupru. În astfel de celule, la nivelul patru, se găseşte captată aură umană. Aceasta este ceea ce noi numim „suflet” sau… „corp astral”. (Notă: Aceasta ar putea face legătura cu rapoarte ale unor „spioni astrali” care au afirmat că s-au proiectat în interiorul unor construcţii subterane ca Dulce, New Mexico şi Pine Gap, Australia, numai pentru a întâlni aceste câmpuri de captare a astralului sau au fost capturaţi de aceleaşi celule şi apoi eliberaţi după ce au fost „interogaţi” cu echipamente electronice supersensibile. Într-un caz, un clarvăzător australian cerceta construcţiile de la Pine Gap când „a văzut” alţi trei spioni astrali. Corpul astral sau magnetic al unuia dintre aceşti oameni fusese capturat de un astfel de câmp de captare, care l-a afectat puternic. Acest bărbat, Robert, a văzut şi extratereştrii Grey şi reptiloizi lucrând la nivele adânci ale Pine Gap şi, de asemenea, oameni de tipul nordic ce păreau captivi şi care nu păreau să fie prea bucuroşi să se afle acolo. – Branton)

Î – Creşterea fiinţelor multispecie, formule de sânge şi părţi umane în cuve, toate sună ca un sfârşit prost al unui film ştiinţifico-fantastic. Doctorii şi oamenii de ştiinţă ai lumii afirmă că nu se pot amestec speciile. (Notă: Natural, ar putea fi adevărat, dar prin bioinginerie genetică şi separări de gene, aceasta, se pare, că a fost realizat. – Branton). Conceptele menţionate în „Documentele de la Dulce” sunt, de departe, izbitoare. Ai putea să ne dai câteva informaţii pe care cititorul mediu din „lumea de la suprafaţă” să le înţeleagă?

R- Doctorii şi oamenii de ştiinţă din lumea de la suprafaţă ar putea spune asta, dar în subteran, departe de ochii de prădători ai consiliilor etice, CRESC FIINŢE PROVENITE DIN ÎNCRUCIŞĂRI DE SPECII! Există o mulţime de materiale scrise. Una dintre sursele cele mai bune este o carte uşor de citit publicată în 1969, la Prentice-Hall International, cu titlul „A DOUA GENEZĂ, CONTROLUL CE VA VENI AL VIEŢII” de Albert Rosenfeldt. În această carte, se discută despre „animale ce pot fi crescute pentru a furniza organe compatibile genetic pentru oameni” şi „… utilizarea materialului embrionic sau fetal pentru creşterea organelor şi ţesuturilor adulte…”. De asemenea, el afirmă că ţesuturile embrionice nu au o activitate imunologică, de aceea nu poate declanşa un mecanism de apărare în recipient. SE VA INTEGRA ÎN CORP NU CA UN ANTIGEN STRĂIN, CI CA O PROTEINĂ NATURALĂ. El discută şi despre reproducerea solitară, cunoscută şi ca naştere virgină sau parthenogenesis. Cu o „naştere virgină” la o medie de 1,6 milioane de naşteri în lumea de la suprafaţă, la Dulce, această rată este inversă. Ocazional, un copil uman „născut normal” vine pe lume în saloanele de spital de la nivelul şapte. Parthenogenesis este metoda de a creşte două tipuri de fiinţe. De-acum obişnuita chirurgie transsexuală făcută în lumea de la suprafaţă a început la Baza Dulce. Bărbaţi au devenit femei dintr-o fantezie în laboaratoarele de la nivelul şapte, iar cu tehnologia de la nivelul patru s-a reuşit spălarea creierului ce a avut ca rezultat „dorinţa de a deveni femeie” astfel că săracul om (participant cu sau fără voia sa) CREDE CU FERMITATE că a dorit dintotdeauna să fie femeie. Nimeni nu ar putea să-l facă să creadă adevărul. TOATE LUCRURILE SUNT ÎNTOARSE PE DOS LA DULCE. Iată un citat al dr. Ralph W. Gerard (în „A doua geneză”): „Nu poate exista o răsucire de gânduri fără o răsucire de molecule.” CELE MAI MULTE îşi au originea la Dulce.

Î – Cum sunt împiedicaţi muncitorii-oameni să nu spună ceva despre Dulce?

R – Implanturi, ameninţări asupra familiilor, control electromagnetic, precum şi reprogramare cu frecvenţe foarte joase sau droguri sunt cele mai frecvente metode de a „încuraja” muncitorii să nu divulge locaţia sau activitatea zilnică.

Î – Un constructor de la „Dealul Furnicii” (The Northrup’s Tehachapi Base) au raportat că au văzut 10-12 fiinţe cu aspect uman cu înălţimea de 30 cm (1 foot) îmbrăcate în halate de laborator. Cine sunt tipii aceştia veniţi din adâncul Pământului? (Note: Teoria Pământului cav este una postulată de diferite persoane faimoase, incluzându-l pe Marshall B. Gardner, Raymond Bernard, William Halley – descoperitorul Cometei Halley, Edgar Allan Poe, Edgar Rice Burroughs, John Cleves Symmes, John Uri Lloyd şi alţii. Fundamental, teza include teoria sferei geoconcavice sau că pe măsură ce Pământul s-a format, datorită stării sale de masă topită şi a rotaţiei planetare s-a format o scobitură sau concavitate în centru similară cu scobitura creată de forţa centrifugă a maşinii de spălat orizontale cu ciclu de învârtire. Teoria ce a fost postulată în cadrul teoriile parageologice, în romanele de aventuri şi în unele cazuri chiar în presupuse vizite în „centrul Pământului”, afirmă că scoarţa pământului, cu o grosime în medie de 800-1000 mile, are o suprafaţă interioară constând în oceane şi uscat, iluminată permanent de o sferă electromagnetică şi/sau energie nucleară situată chiar în centrul „spaţiului gol”. Există, după cum se crede, deschideri ca de aerisire în regiunea polilor, permanent ascunse de ceaţa datorată coliziunii dintre aerul rece din afară şi aerul cald din interior, ceea ce permite intrarea şi ieşirea în şi din centrul „spaţiului gol”. Teoria afirmă că suprafaţa interioară are propria gravitaţie, dar puţin mai slabă decât cea de la suprafaţa exterioară. În cadrul teoriei, unii afirmă că între suprafaţă interioară şi cea exterioară, acolo unde gravitaţia este anulaţă, există o zonă de imponderabilitate sau cu gravitaţie foarte scăzută, unde, într-o eternă stare de haos, minerale, lichide, gaze şi substanţe chimice se lovesc continuu datorită rotaţiei Pământului, cauzând o intensă activitate magmatică, un infern virtual, „o gaură fără fund”. Alţii au afirmat că, conform Cărţii Apocrife a lui Esdras, capitolul 13, ce conţine legende evreieşti necanonizate, cele 10 triburi „pierdute” ale lui Israel au dispărut dincolo de râul Sambatyon şi într-un loc din nordul îndepărtat unde oamenii nu mai călcaseră până atunci, denumit „Arzareth”. În zilele de apoi, o cărare se va deschide prin gheaţa şi apele nordului şi triburile dispărute se vor întoarce. Sunt trei triburi, conform acestei scrieri sau, mai degrabă, două triburi şi jumătate: Judah, Benjamin, jumătate din tribul Levite şi, se pare, jumătate din tribul lui Dan, dacă e să dăm crezare „evreilor” etiopieni care afirmă că sunt urmaşii lui Dan. Al treisprezecelea trib ar trebui luat în considerare pentru faptul că cele două triburi iosefite ale lui Efraim şi Manassa sunt considerate triburi distincte independente. În ceea ce priveşte „giganţii”, unii cred că acestea au o conexiune directă cu poporul Anakim de 3-3,5 m, menţionaţi în Vechiul Testament, care au fost scoşi din Palestina, despre care Tora nu dă detalii referitoare soarta lor, deşi au existat multe informaţii despre astfel de „giganţi” ce au fost întâlniţi în sistemele de peşteri largi, de sub Alaska, Oregon, California, Utah, Texas şi Mexic şi, de asemenea, informaţii despre cimitire antice, din vestul SUA şi în alte părţi, unde au fost descoperite rămăşiţe ale uriaşilor umani. Foarte adesea, aceştia, ca şi „poporul sasquatch” din dimensiunea a cincea, au fost descrişi ca fiind pozitivi, dacă nu sunt provocaţi –Branton)

R – Aceştia sunt probabil drone din interiorul pământului (lucrători). Cu cât cobori mai mult sub pământ, cu atât se găsesc forme de viaţă mai ciudate. Oamenii înalţi sunt de pe nivele subterane, cele mai profunde fiind ale formelor deformate de pitici. Nu am încredere în nici unii. Există şi alte forme , de care se tem şi pe care le urăsc, atât oamenii înalţi, cât şi piticii, similare la înfăţişare lui Bigfoot, dar extrem de violente şi care mănâncă tot ceea ce încă mai mişcă! Aceştia sunt subumani şi demenţi, cu un IQ de sub 15 (notă: aparent, conform altei surse, aceste creaturi involuate de tipul Bigfoot – ce se aseamănă mai mult maimuţelor, decât mult mai prietenosul popor Sasquatch, cu caracteristici şi faţă mult mai „umane”, care au frecventat suprafaţa – populează sistemele sălbatice de caverne, de la mai mult de 6 mile adâncime, alături de reminiscenţe ale unor alte forme foarte mari şi periculoase de reptilieni serpentini, patrupezi şi insectoizi, desprinşi parcă din coşmarul hadean. Aceasta se bazează pe un raport pe care l-am investigat cu câţiva ani în urmă, al unui grup de speologi care au descins într-un vast labirint subteran, de la vest şi nord-vest de Cushman, Arkansas, unde au întâlnit aceste tipuri de creaturi, inclusiv oameni prietenoşi, cu pielea albastră, care au afirmat că sunt descendenţii unei familii care au supravieţuit unui potop antic global, prin refugierea într-o navă gigantică. Aceşti oameni antici au afirmat că înaintaşii lor au venit în America şi au descoperit „lumea” cavernelor, în care şi-au stabilit civilizaţia ascunsă. – Branton). Formele de viaţă reptiloide, hominizi opuşi patrupedelor sau serpentinilor,  stau în caverne sau grote ce nu sunt foarte adânci. Ele preferă munţii deşertici. Ei folosesc camuflajul, în locul luptei, dar poartă cu ei beţe VRIL pentru protecţie (arme laser). Acestea au un simbol, nicidecum „şarpele cu aripi” pe care continui să le văd în public (care este folosit mai ales de către GREY, dar li ca simbol al Delta Force – Branton). Reptiloizii folosesc un dragon cu coada în gură, formând un cerc, cu şapte stele situate în mijloc.

Î – Au existat rapoarte despre Delta Force utilizând microbuze negre, fără roţi, ce plutesc deasupra pământului. Care este deja interferenţa noastră (SUA) cu culturile extraterestre?

R – N-am văzut microbuzele negre pe care le-aţi menţionat. Suntem, cu totul, dominaţi de culturile extraterestre. Foarte puţin din culturile umane originale au supravieţuit.

Î – Cum putem noi (opinia publică) să facem ceva, să expunem o cultură extraterestră, acoperită şi ascunsă?

R – Mergeţi direct la ţintă. Asta înseamnă că trebuie să mergeţi după REPTILOIZI. Ei stau aproape de suprafaţă, aleg să se ascundă şi să evite contactul. Sunt soldaţi ce îndeplinesc o misiune şi, de obicei, sunt doi sau trei, la fiecare post. Ei manipulează câte un post îndepărtat. Nu atacă oamenii, decât dacă aceştia pun în pericol postul. Cei mai mulţi nu sunt ostili şi nu vă vor răpi, s-ar putea să vă lovească cu arme laser care s-ar putea să vă paralizeze (nu vă veţi aminti laserul), pentru o oră sau două şi provoacă confuzie şi frică moderată. S-ar putea să leşinaţi pentru o vreme. Este modul lor de a scăpa şi a câştiga timp pentru a ascunde orice echipament vizibil. Dacă ştiţi vreo zonă în care au fost văzuţi reptilieni, în mod repetat, atunci aici trebuie să căutaţi. Le e frică de întâlnirile directe, iar vocile lor sunt groase şi şoptite, cu un sâsâit puternic, dar cei mai mulţi dintre ei înţeleg engleză (şi alte limbi străine). Purtaţi ceva cu o reptilă (nu ceva violent, cum ar fi Sf. Gheorghe ucigând balaurul!), la vedere. Dacă vezi vreunul, ţine palmele DESCHISE, orientate spre faţă, braţele JOS. Aceasta este abordarea neagresivă. Nu ridica mâinile, dacă nu ţi se cere asta. NU purta nimic în braţe sau în palme. Dacă nu fuge, mergi ÎNCET spre el. Lasă-l să vorbească primul. Ei consideră oamenii respingători, ostili şi ameninţători (pe bună dreptate!). NU încerca să-i oferi nimic. NU îl atinge pe el şi nici vreun lucru de-al său. Dacă sâsâie spre tine, retrage-te un metru, dar NU PRIVI ÎN ALTĂ PARTE! Pur şi simplu, înseamnă că miroşi urât. Nu încerca să-l domini, pentru că este mai puternic decât 10-12 oameni la un loc! De obicei, dacă nu fuge, înseamnă că este curios şi vrea să vorbească cu tine. LUPTĂ CU PROPRIA FRICA şi cu gândurtile de panică.

Î – Cum putem să obţinem informaţii pentru a dovedi că există un pericol din partea fiinţelor nonumane?

R – Bună întrebare. Mi-e teamă că vom găsi dovada în modul neplăcut, când vom fi atacaţi. Încearcă să ai mereu asupra ta o cameră video. Când cauţi reptiloizi, s-o ai mereu.

Î – există o locaţie specifică unde publicul poate monta camerele video şi echipamentul, pentru a DOCUMENTA o bază extraterestro-guvernamentală şi/sau activităţile lor?

R – Problema este că, cele mai multe întâlniri sunt ţinute în bazele subterane şi militare. Baza de la Groom Lake are mai multe nave extraterestre care zboară regulat în zone nepopulate spre/dinspre alte câteva baze; sudul Californiei are câteva zone notabile. Twenty Nine Palms – Lancaster sau Chocolate Mountains sunt bine cunoscute pentru astfel de activităţi.

Î – Ai putea să ne dai o copie a insignei tale sau a cartelei pe care ai utilizat-o la Dulce?

R – Insignele sau cartelele nu părăsesc niciodată bazele. Taote ieşirile au bare sau pereţi de metal. Pentru a deschide şi pentru a ieşi ai nevoie de un card. Când le foloseşti pentru a ieşi, introducându-le în slot, acestea nu vor mai ieşi. De fiecare dată când ieşi din bază, ţi se emite un nou card, cu toate datele obişnuite despre tine, plus greutatea ta, corectată zilnic. Există câteva mine, în Chocolate Mountains, care dă într-o autostradă subterană, dar aveţi grijă că sunt patrulate regulat şi există camere peste tot.

Î – Există atât de multe tipuri de „extratereştrii” văzuţi la televizor, în filme, reviste şi ficţiunea populară; există vreun tip de rasă extraterestră necunoscută, după părerea ta, care se încadrează în termenul „extraterestru”?

R – Da! Există două, o rasă total indescriptibilă şi o alta, pseudoextraterestră.

Î – Care sunt dimensiunile Bazei Dulce?

R – Există 1700 de mile de tuneluri pavate, sub Dulce şi nordul statului New Mexico. Spre Los Alamos există alte 800 de mile de tuneluri. Baza este încă în creştere (spre vest).

Î – Care este cea mai mare adâncime?

R – Primul nivel începe la 60 m de suprafaţă. Fiecare nivel are înălţimea de 2,10 m, mai puţin nivelele 6 şi 7, unde înălţimea este de 1,35 şi 1,80 m. Există aproximativ 1,35 m sau mai mult între nivele. Înălţimea medie a tunelurilor este de 7,5 m. Partea principală a bazei are o lărgime de 900 m. Utilizaţi o hartă pentru a încerca să înţelegeţi mărimea locului.

Î – Există ieşiri ale „vehiculelor regulate” care pot fi observate de la nivelul solului?

R – Da, dar ele sunt în Los Alamos.

Î – Există ieşiri aeriene care pot fi observate?

R – 29 de mile la nord de Dulce (peste graniţă, în sudul statului Colorado? – Branton) se află un hangar imens, care este ascunsă de un perete de stânci. Caută un scurt drum izolat, pe platou, fără nici un drum spre/dinspre vârf.

Î – Gurile de aerisire sunt vizibile?

R – Gurile de aerisire sunt ascunse de boscheţi sau în interiorul cavernelor. Există 5 guri de aerisire pe platou, dar ai grijă că există camere de supraveghere în interiorul celor mai multe guri.

Î – Există securitate externă şi poate fi ea identificată în sau în jurul oraşului?

R – Există o minimă securitate la suprafaţă, cei mai mulţi dintre ei fiind personal al forţelor aeriene sau „patrule rutiere”. A existat un motel Best Western care caza muncitori ai bazei, de la nivelul 1. Nu ştiu dacă acest motel este încă operaţional. Cei mai mulţi membri ai forţelor de securitate trăiesc în Santa Fe. Alţii trăiesc la White Pine (Los Alamos).

Î – Există senzori de securitate? Ce tip? Dacă e aşa, care este sursa lor de putere?

R – Da, există multe tipuri de senzori radar, infraroşu, de căldură, microunde, unde electromagnetice gravitationale şi satelit. Cei mai mulţi senzori sunt alimentaţi de forţa electromagnetică. Singurul lucru pe care-l poţi observa la suprafaţă, poate fi o parabolică ocazională.

Î – Dacă poţi, dă-ne câteva informaţii despre războiul viitor cu extratereştrii. Când va începe? Recomanzi să intrăm în subteran?

R – Războiul a început deja. Pentru a-l începe, vor utiliza dispozitive de „control al climei”, care pot distruge un oraş, într-o oră. Furtuni, inundaţii şi secetă, cu aceste câteva lucruri, pot îngenunchea imediat orice ţară. Da, recomand să se intre în subteran. Alegeţi o locaţie care o înălţime mai mare decât terenul din jur. Alegeţi o grotă sau chiar o guri de aerisire ale unei mine părăsite, îngropaţi nişte rezerve cu provizii, inclusiv alimente şi apă, lângă aceste locaţii. Plasaţi aceste provizii în cutii de plastic dur care au capace ermetice, pentru a preveni distrugerea lor de către insecte şi rozătoare. Apoi, planifică să trăieşti ca un colonist, dacă este necesar. Dacă ai pământ, crează un sistem de tunele şi nu spune nimănui. Foloseşte tunelele pentru a ascunde proviziile şi planifică traiul în acele coridoare., dacă trebuie.

Î – Dar navele extraterestre care sunt pe orbită, la ecuator, sunt invizibile (probabil e vorba de cei doi „planetoizi” care au sosit pe orbite geosincrone, în jurul Pământului, la 400 şi 600 de mile înălţime, în 1953. Aceasta a dus, se presupune, la crearea unui proiect care a permis comunicarea, cu succes, cu extratereştrii Grey şi a avut ca rezultat un scenariu de tipul contact-aterizare-tratat, în care au fost implicaţi Eisenhower şi alţi oficiali guvernamentali ce aparţineau şi complexului militar-industrial, la Bazele Muroc/Edwards/Holloman, în 1954. – Branton)?

R – Ei nu sunt invizibili în sensul în care te gândeşti tu. Seamănă mai mult cu faptul că nimeni nu ştie să VADĂ, deşi se află în faţa noastră. Aşa cum poştaşul devine invizibil pentru că te obişnuieşti să-l vezi, nu mai observi că el trăieşte. Una dintre matodele favorite ale activităţilor acoperite este aceea de a „ascunde” operaţiunea în aşa mod EVIDENT (sau loc), încât nimeni n-ar suspecta că este acoperit (de exemplu, ascunderea intrărilor în bazele subterane sub lăcaşele de cult, clădirile federale, cariere miniere, mall-uri, biblioteci, moteluri, hoteluri sau, în principiu, zone care ar fi considerate foarte puţin probabile pentru a ascunde sau găzdui o intrare într-o bază subterană. Bazele subterane ale FEMA (aparţine Noii Ordini Mondiale), din SUA, utilizează aparent acest tip de camuflare, cu mare parte din bazele sale – Branton)!

Î – Care sunt punctele slabe ale Grey-lor?

R – Extratereştrii Gray sunt fotosensibili, orice lumină strălucitoare producându-le dureri oculare. Ei evită lumina soarelui şi călătoresc noaptea. Bliţurile camerelor îi face să se retragă. Pot fi folosite ca arme împotriva lor, dar îşi revin rapid. Ar putea fi de folos pentru a scăpa. Folosiţi comenzi sau cuvinte fără sens, sub formă de comenzi şi se vor retrage. Creieruzl lor este mai logic decât al nostru, iar ei nu crează „umorul”. De asemenea, ei nu înţeleg poezia. Ceea ce îi derutează este să spui cuvinte în care să schimbi locul uneia sau mai multor litere. Am învăţat asta rapid şi am utilizat-o împotriva lor (a Grey-lor), în timpul războaielor de la Dulce.

Î – Îţi pot citi gândurile, dacă vii în spatele lor?

R – Da. Îţi citesc intenţia, pentru că ei folosesc frecvenţa corpului tău. Rasa umană emite o frecvenţă, pe care ei o recunosc ca un impuls electromagnetic. Fiecare persoană posedă o mică diferenţă de frecvenţă, diferenţă pe care o numim „personalitate”. Când un om gândeşte, sunt emise impulsuri puternice, în cazul fricii, frecvenţa este „răsunătoare” şi uşor de recunoscut. Tot aşa, o minte calmă şi liniştită ar treui să fie mult mai greu de „recunoscut” –Branton)

Î – Ne putem proteja împotriva controlului mental?

R – Ne PUTEM proteja împotriva lor, deşi 95% din rasa umană nu încearcă niciodată să-şi controleze gândurile, iar controlul gândurilor este cea mai bună armă. O persoană obişnuită gândeşte rareori într-un model clar. Aceasta permite creierului să gândească într-un mod haotic. Controlaţi-vă gândurile ŞI PUTEŢI OPRI EXTRATEREŞTRII SĂ VĂ MAI RĂPEASCĂ ŞI SĂ VĂ MAI CONTROLEZE. Controlându-mi gândurile mi-a permis să supravieţuiesc printre extratereştrii, pentru mulţi ani.

Î – Poţi schiţa un tip de om pe care-l caută extratereştrii, când răpesc fiinţe umane?

R – Pot să-ţi spun că cel mai adesea,sunt răpite femeile mignone, cu vârsta între 25-35 ani, băieţii bruneţi, între 5-9 ani, bărbaţii scunzi şi medii, într 25-45 ani. Dar, vreau să accentuez faptul că există TOATE TIPURILE de oameni ce sunt ţinuţi împotriva voinţei lor, în Baza Dulce! Există oameni înalţi solizi, adolescenţi, bătrâni şi fete foarte tinere, în cuşti ŞI cazane. Menţionez doar că cei mai prezenţi sunt bărbaţii tineri scunzi şi femeile mignone. Băieţii sunt favoriţi pentru că la vârsta lor, corpul se dezvoltă rapid, iar materialul lor atomic se poate adapta în camera de transfer. Femeile tinere scunde sunt frecvent mai fertile. Bărbaţii sunt folosiţi pentru spermă. Nu am idee de ce preferă bărbaţii scunzi spre medii.

Î – Ai văzut vreodată gemeni sau tripleţi etc.?

R – Nu. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să caut aşa ceva. Asta nu înseamnă că nu pot exista acolo. Mi-a fost imposibil să-i văd pe toţi cei acest complex imens.

Î – Care este cea mai des întâlnită rasă umană, la Baza Dulce? Sunt curios şi de muncitorii umani, dar şi de răpiţi.

R – Forţa de muncă umană este constituită din oameni din toate naţiunile lumii. Ceea ce au în comun este că toţi vorbesc limba engleză. Dacă te referi la culoarea pielii, din nou voi spune că nu există o rasă „dominantă” acolo. În ceea ce priveşte deţinuţii, am văzut toate rasele acolo. Din ceea ce am văzut, părea că există mai mulţi albi, dar, din nou, am văzut un flux constant de diferite persoane, mulţi cred că erau acolo pentru câteva ore.

Î – Te rog să explici metoda de identificare, pentru fiecare deţinut.

R – Nimeni nu are nume. Când au fost aduşi primii oameni aici, li s-a dat un „număr”. De obicei, acel cod este constituit din cifre şi litere. Cu el, se arată locul, cum şi de către cine, urmat de timpul, vârsta şi sexul, urmat de numărul personal (numărul S.S.). De exemplu, poate arăta astfel: NVLV-00A-00700-P00:00:00-00-M-000-00-000.

Î – Într-o astfel de bază imensă, gunoiul şi resturile menajere pot fi o problemă. Cum scapă de el?

R – N-a fost niciodată vreo problemă. O parte din acesta este “reciclat” sau topit, apoi refăcut. O parte din gunoiul umed este “mâncat”de forme bacteriene, iar ce rămâne este vaporizat într-o cameră ca un cazan. Resturile acestei acţiuni sunt utilizate într-un compost complex şi folosite pentru fertilizarea plantelor.

Î – Unde este familia ta, nu doar soţia şi copilul, ci şi părinţii şi fraţii?

R – Cathy şi Eric lipsesc, în continuare. Părinţii mei au murit într-un accident de maşină când eram adolescent. Am un frate, iar dacă este viu, atunci este pe undeva printr-o bază subterană. N-am mai auzit de câţiva ani de el. Vă rog să vă rugaţi pentru el, vă rog!

Î – Care e data ta de naştere şi unde te-ai născut?

R – 23 aprilie 1941, în Glen Ellyn, Illinois (de fapt, într-o fermă de lângă casa mea, într-un loc numit Glen Ellyn, certificatul meu de naştere este în Wheaton, Illinois.

Î – Ai trecut prin atâtea şi continui să lupţi. Care este cea mai mare temere a ta?

R – Că opinia publică va uita de OAMENII INOCENŢI ÎNCHIŞI în acest loc nenorocit şi că va ignora SUTELE DE COPII, FEMEI ŞI BĂRBAŢI ADUŞI ÎN ACEST LOC, ÎN FIECARE LUNĂ.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: